Zodia caprei rîioase

Despre cei cu gura încă mare, cînd ar fi cazul să mai şi tacă. În zodiace ar trebui să existe şi o lună a caprei rîioase. Cum se ştie, capra rîioasă cutreieră tîrgurile cu coada sus, în loc să se […]

Despre cei cu gura încă mare, cînd ar fi cazul să mai şi tacă. În zodiace ar trebui să existe şi o lună a caprei rîioase. Cum se ştie, capra rîioasă cutreieră tîrgurile cu coada sus, în loc să se interneze la nenea veterinarul, să nu mai umple lumea de bube. Numărul celor născuţi în zodia caprei rîioase e foarte mare. Numai la Dinamo şi la Steaua sînt vreo trei. Şi cu Pedrazzini, patru.

Dinamo a ratat tot ce se putea rata în planul marii performanţe. Cu toate acestea, după trei, patru victorii leşinate în campionat, domnul Turcu a început să-şi fluture iarăşi pistolul ca pe un steag şi să-şi umfle pieptul, ca un general care a dovedit, în sfîrşit, tot ce era de dovedit. Ca un general sau mai bine zis ca găina care face un ou şi cotcodăceşte de parcă a ouat o planetă.

Dumnealor, Borcea şi Turcu, au instituţionalizat în fotbalul românesc un tip de trufie de mahala, care echipei nu putea să-i facă decît rău. Să ne amintim de circul naţional făcut de cei doi purtători de sentimente ai clubului, încă de la jumătatea returului. Avansul decisiv luat atunci de Dinamo i-a făcut pe vorbitorii autorizaţi ai clubului să se producă excesiv în public şi să nu mai facă deosebirea dintre gîndirea pozitivă şi ţîfna trufaşă de îmbogăţiţi de război.

Să ne înţelegem: dacă scriu toate astea, nu e pentru că sînt împotriva echipei Dinamo. Doar nu-s nebun să cred că domnul Turcu e Dinamo şi că domnul Borcea reprezintă veşnicia la Dinamo. Pur şi simplu nu le aprob purtarea. Cînd un club vrea să devină marcă europeană de prestigiu, el trebuie să-şi clameze ţelurile cu demnitate, cu stil, cu un maximum de bun simţ. Să nu ni se dea investitorii lui spartani şi napoleoni, înainte de terminarea războaielor.

Supărarea suporterilor e în legătură directă cu înfumurarea, cu semeţia războinică a celor doi acţionari clevetitori. Suporterii nu se regăsesc în explicaţiile şi în veselirile jenante ale domnului Turcu. Eu n-aş condamna suporterii turbulenţi cu aceleaşi vorbe pe care le foloseşte Dragomir. Mulţimile, cînd nu sînt bine reprezentate, reacţionează haotic şi violent. Nu cu rapidiştii şi steliştii au ce au fanii lui Dinamo, ci cu vorbăria mulţumită de sine şi fără acoperire în fapte a domnilor Borcea şi Turcu. Sînt convins că tribunele ar aprecia un alt mod de reprezentare, mai reţinut, mai atent cu cuvintele, cu promisiunile şi exclamaţiile.

Drept care, mă simt îndreptăţit, deşi nu sînt dinamovist, să le cer eu iertare fanilor, ultraşilor şi suporterilor de rînd ai echipei Dinamo pentru jignirile care li s-au adus şi încă li se aduc de către cei care continuă să se dea mari, deşi au promis, ca politicienii, şi n-au făcut nimic din ce au promis.