CINE SÎNTEM ŞI CE VREM

TUDOR OCTAVIAN despre răspunsul corect la întrebarea

Poate că la Cluj ar fi fost mai potrivit un import masiv de chinezi

Dacă ne uităm în cotidienele şi revistele de sport europene, după un sezon bun al unor echipe de […]

TUDOR OCTAVIAN despre răspunsul corect la întrebarea

Poate că la Cluj ar fi fost mai potrivit un import masiv de chinezi

Dacă ne uităm în cotidienele şi revistele de sport europene, după un sezon bun al unor echipe de ale noastre pe continent, descoperim că succesele noastre nu constituie subiect. Pur şi simplu nu existăm. Sau existăm pentru moment, la surprize, surprize, în nici un caz laolaltă şi cu aceleaşi titluri cu veştile de la marile cluburi. Rezultatele nu aduc automat prestigiu şi simpatii durabile. Reacţia neamţului, care reclamă viiciile sistemului de punctaj în cele două competiţii majore e foarte probabil aprobată tacit de italieni, spanioli, francezi, etc. Românii ăştia, n-au stadioane, nu cumpără lozuri mari, umblă numai să ne ia banii, zic vesticii, şi mai vor să-i şi aplaudăm.

Dacă ne luăm după punctajele UEFA şi după delirul nostru naţionalist cu privire la prezenţa masivă în Cupa UEFA şi în CL, ar trebui ca Europa să scrie tot timpul şi la superlativ despre fotbalul românesc. Dar nu scrie. Iar cînd scrie, ne laudă cu rezerve izbînzile şi se vaită masiv pentru eşecurile lor. La ei, asta e măsura, pe cînd noi, după cîteva ieşiri decente în lume, ne-am pierdut măsura. Cînd găinile noastră fac un ou, cotcodăcim cu toţii de parcă au ouat o planetă.

N-ar fi cel mai rău lucru. Cel mai rău lucru e că nu mai aşteptăm să iasă puii din ouă, ci din cotcodăceală. Steaua, Rapid şi oarecum Dinamo ar avea nişte motive să umple ograda cu cucuriguri, fiindcă au dat ţării ceva omletă, dar Poli Timişoara şi CFR Cluj nu. Abia au ridicat coteţele, au cumpărat tot felul de puici neouătoare, care au sporit doar producţia la găinaţ, şi o ţin tot într-un cotcodac.

E ciudat ce repede deprind unii lipsa românească de măsură. Nici n-au învăţat bine drumul de la hotel la stadion, şi stranierii Clujului se ţin la fel de fuduli faţă cu adversarii ca, de exemplu, jucătorii şi oficialii lui Dinamo. CFR Cluj o ţine în continuare cu tehnica superioară a jucătorilor şi cu valoarea lotului, cu aspiraţiile la titlu şi la Liga Campionilor, cu palavrele despre un retur pe viaţă şi pe moarte, deşi logic, normal şi de bun simţ ar fi să tacă. Să tacă temeinic toată toamna. Nu să-şi ceară scuze, nu să anunţe resurecţii, ci pur şi simplu să nu-i maimuţărească în declaraţii fudule şi belicoase pe bucureşteni. Clujenii şi timişorenii au copiat de la bucureştenii ce-i mai rău. Poate şi din cauza faptului că finanţatorii şi-au făcut averile în acelaşi mod. Poli a devenit, după cîţiva ani de cotcodăceli de struţ, o formaţie de bătut oriunde. Totuşi, la declaraţii e încă pe podium. Oricîte etape bune ar marca CFR Cluj de acum înainte, un număr de etape reuşite nu înseamnă un trecut. Tot aşa cum un pluton de portughezi de larg consum nu înseamnă o echipă. O echipă e Urziceniul. Urziceniul e exact ce a spus şi Ketsbaia despre formaţia lui: o pasiune şi o ambiţie. Ca să înţelegem ce probleme o să aibă Andone cu portughezii lui fără ambiţie şi fără pasiune, e destul să ne imaginăm că Clujul ar fi importat în locul acestora chinezi.