Noroc şi ghinion, la Steaua

de TUDOR OCTAVIAN

Deşi pare o absurditate, norocul cere o investiţie mare de talent. Norocul cel mai mare e să-l ai în ghinion. Asta mi-a spus-o un moş de la ţară, în timp ce se uita cu mare aminte la […]

de TUDOR OCTAVIAN

Deşi pare o absurditate, norocul cere o investiţie mare de talent. Norocul cel mai mare e să-l ai în ghinion. Asta mi-a spus-o un moş de la ţară, în timp ce se uita cu mare aminte la Skoda mea făcută zob în marginea unei şosele, în plin cîmp. Ce norocos poţi să fii, băiatule, mi-a zis moşul. Păi nu vezi cum arată maşina?, am replicat eu. Văd, dar la cum arată trebuia să fiţi morţi, a mai zis el şi a dispărut, ca şi cum se ivise dintr-un neant ca să-mi servească cea mai provocatoare lămurire a ideii de noroc.

De mai bine de jumătate de an, Steaua are noroace peste noroace, dar în ghinion. Indisponibilii Stelei au făcut de atunci o echipă întreagă, mai bună ca disponibilii. Numai că norocul Stelei a fost tot timpul ajutat de Gigi Becali, în felul în care s-a priceput el dintotdeauna să-l aibă la îndemînă. Norocul Stelei, care a mers la apogeu în meciul retur cu polonezii, nu trebuie confundat cu pleaşca. Norocul e ca explozia atomică. Ca să vină peste om, e nevoie să se ajungă la o masă critică. Altfel spus, să aibă de unde apărea. Ca să se cheme Zaharia, trebuia să-l ai pe Zaharia.Steaua, în cea mai neinspirată zi a ei, a învins campioana Poloniei, în cea mai bună zi a acesteia pentru că la Steaua norocul e din talent, pe cînd la leşi, dac-ar fi fost să fie, era din hazard. În acest punct, discuţia noastră pare să meargă spre absurd. Ce legătură are norocul cu talentul? Eu cred că are. Cînd unii oameni sînt însoţiţi toată viaţa de noroc, iar alţii numai de neşansă, înseamnă că trebuie să existe şi un talent pentru noroc. Proverbele noastre trimit spre prezenţa talentului. Norocul mai e şi cum şi-l face omul, spune unul din ele. Altul, şi mai isteţ, spune că norocul, ca să vină, trebuie să aibă unde. La Steaua e încă destul loc pentru noroc. Cu observaţia că e un gen de noroc care seamănă în foarte multe privinţe cu meritul. Nu spune şi Biblia că numai celui care are i se mai dă?

La Dinamo, norocul merge tot la consum, nu la investiţie. În plus, la Dinamo norocul n-are în spate ghinionul. E bine să ai şi ceva ghinion, ca să scapi cu mintea lucidă după prima mare poticnire. Dinamo, prin gura cea mare a lui Borcea, a supărat norocul, tratîndu-l ca pe un fapt logic. Norocul are o logică proprie, dar în ea nu intră şi trufia. După eşecul în faţa Vasluiului, Dinamo ar fi trebuit să lase niţel nasul în pămînt şi să bage de seamă că totul e posibil. Însă Dinamo a ridicat nasul şi mai sus, pînă la înălţimea de unde, dacă îţi alunecă un picior, te-ai dus jos cu totul.

Ca să înţelegem mai bine cum devine chestia cu norocul, e destul să numărăm ghinioanele Rapidului. Şi să băgăm de seamă că la Steaua încrederea lui Gigi în echipă şi în antrenori a fost dublată şi de o purtare foarte relaxată. Presiunea pe care o pune pe oameni Becali n-are nici o legătură cu nesfîrşita crispare şi codeală a domnului Copos. În ciuda gălăgiei lui Becali, se simte la el un soi de teamă durabilă la ghinion. Ca şi cum ar şti că e normal să vină, dar că poate fi amînat multă vreme de acum înainte, la fel ca datoriile către stat.