Errare gogomanum est

de TUDOR OCTAVIAN

Să strigăm cu toţii în cor: Ghinguleac, Neghinguleac, tot un drac şi un pitpalac. Ne-am obişnuit să vedem în orice potlogărie bucureşteană o pricină europeană sau mondială secretă şi în cea mai banală laşitate o comandă politică. […]

de TUDOR OCTAVIAN

Să strigăm cu toţii în cor: Ghinguleac, Neghinguleac, tot un drac şi un pitpalac. Ne-am obişnuit să vedem în orice potlogărie bucureşteană o pricină europeană sau mondială secretă şi în cea mai banală laşitate o comandă politică. Arbitrajul e bănuit de nişte presiuni uriaşe, fapt care dă o aureolă nemeritată unor poticneli de caracter sută la sută dîmboviţene. Arbitrajele sunt bănuite de tot felul de dedesubturi vicioase, deşi trebuie să admitem că multe greşeli au cauze comune.

Unii arbitri sunt pur şi simplu proşti. Nu-s cumpăraţi de nimeni, sunt doar disponibili. Ca şi ilegalistul, care se ascundea, deşi nu-l căuta nimeni, un Colţescu face temenele Stelei, deşi nu i-a cerut-o nimeni. Pentru oameni ca Colţescu – scuzaţi cacofonia – începutul campionatului e debutul unui sezon de oferte. El se arată disponibil, arată ce-i în stare, pînă unde e dispus să le dea în cap ambiţioşilor din provincie şi pînă la urmă îl ia cineva din Capitală în seamă.

Există un gen însă de modestie care nu se manifestă în afara graniţelor. In arbitrajul internaţional eşti bun şi foarte bun fără un efort anume. E destul să nu fii părtinitor, e suficient să fii mediocru.. Iată-l spre exemplu pe Ghinguleac, asistentul lui Serea, la meciul de la GalaţI al CFR-ului clujean. I-a anulat aiurea-n tramvai un gol lui Didy, de frică să nu fie 2-0 pentru ardeleni. Nu l-ar fi anulat la 0-0, ca să nu vicieze rezultatul şi s-o ia pe coajă pentru nici un profit, dar a făcut-o la 1-0, deoarece e bucureştean şi gîndeşte în termenii unei corectitudini de găşcar : ardelenii nu trebuie defavorizaţI, dar nici nu-i bine să şi-o ia în cap. Noi ce dracu păzim?! Le ajunge un 1-0!

Ar fi o mare greşeală să facem din aceşti alde Ghinguleac eminenţe ale răului. Sunt doar semianonimii, care ştiu că mai mult decît asistenţi n-or să ajungă niciodată. Şi atunci se răzbună pe soartă, ridicînd steagul hodoronc tronc, ca să fie măcar huiduit, dacă titlu pe pagina-ntîi n-o să fie în vecii vecilor. Da, dragii mei, unii arbitri sunt atît de frustraţi şi de invidioşi pe centrali, că strică jocul numai să-şi vadă numele scris mare în Gazeta Sporturilor: Ghinguleac o dă-n copac sau Ghinguleac, Neghinguleac, tot un drac şi un pitpalac.

Ediţia aceasta a campionatului va fi una de pomină şi datorită arbitrajelor, dar nu trebuie să ne grăbim. Tîmpeniile din primele etape sunt strict omeneşti. Ce, parcă aşteptam mai mult de la Colţescu şi de la Augustus Constantin? Nu-i frumos să le reproşăm că sunt ce-au fost şi mai puţin chiar de atît. La urma urmei, viaţa face prin erorile lor dreptate. Ce-o fi sperînd Delta Piatra Neamţ de la România, după ce a ieşit din Liga-ntîi pe uşa din faţă şi s-a întors pe uşa din spate, mila noastră şi mîndria ?

Prostiile, gogomăniile şi oportunismele din primele etape sunt din partea casei. Partea granzilor se taie ceva mai tîrziu.