Cu surle şi trîmbiţe, ca învingătorii

Niciun jucător revenit la vatră nu şi-a înmulţit convingător preţul în străinătate. Aproape fără excepţie, fotbaliştii întorşi acasă cu mare tam-tam în această vară n-au devenit celebrităţi ale echipelor unde au evoluat şi nu şi-au înmulţit preţul cu care au […]

Niciun jucător revenit la vatră nu şi-a înmulţit convingător preţul în străinătate. Aproape fără excepţie, fotbaliştii întorşi acasă cu mare tam-tam în această vară n-au devenit celebrităţi ale echipelor unde au evoluat şi nu şi-au înmulţit preţul cu care au fost vînduţi. Au eşuat ori au slujit într-un stimabil anonimat, deşi veştile pe care le-am primit periodic despre ei au fost mereu optimisme. Numai că optimismul şi adevărul sunt două lucruri diferite. În loc să revină spăsiţi, cu nădejdi într-o ultimă şansă şi un final de carieră decent, fiii risipitori ai fotbalului nostru semnează contracte de vedete, televiziunile, îndeosebi, le întind covoare roşii, de mare protocol, iar finanţatorii le caută în coarne, de parcă nu tot ei i-au vîndut, păcălind străinătăţile şi vopsind de cele mai multe ori cioara ca să semene a vultur.

Lumea îi aplaudă, ca şi cum ratarea pe alte meleaguri e mai prestigioasă decît ratarea în campionatul naţional, fiii risipitori dau interviuri despre fericirea de a juca în România – interviuri care seamănă perfect cu acelea pe care le-au dat la plecare şi în care vorbeau despre fericirea de a juca în Rusia, în China, în Coreea de Sud sau în serie B din Italia – iar echipele care-i răscumpără sau îi culeg la un sfîrşit de contract ori la un sfîrşit de beţie, jubilează.

E cert că unii din fiii risipitori ar mai putea să joace bine nişte meciuri, dar să aştepţi de la ei mari ambiţii în cupele europene e exagerat. Şi-au făcut plinul, ştiu că nu mai au ce aştepta în Europa, cîţiva amînă încă un an, doi pensionarea şI asta e tot. Revin în ţară cu contracte mai mici deoarece mai mari nu le mai oferă nimeni. Chiar dacă mai pot evolua o vreme cu oarece randament, sufleteşte sunt terminaţi. Numai recunoscători n-or să le fie noilor patroni, deşi în declaraţii sunt toţi fete mari.

Unele transferuri nu dovedesc decît amatorismul fudul al finanţatorilor. Ce altceva decît trufie de nepriceput e cînd îl aştepţi la avion ca pe un Mesia pe un jucător certăreţ şi cu probleme de caracter? Ce mai e de aşteptat de la un mingicar leneş şi cioflingar, care a mai fentat cîndva Craiova ? Ce poate să aducă nou la o echipă cu pretenţii continentale un fiţos, care şi-a irosit talentul în fotbalul asiatic pentru un pumn de dolari în plus?

Pînă una alta, ne place sau nu, avem de a face cu un sezon mai bogat în subiecte pentru media, decît de unul fructuos în transferuri.