Se pune de o porcărie

Delta Tulcea se aşează la masă, dar cînd e să plătească spune că n-are bani. Neutralitatea, în situaţiile de mare litigiu, înseamnă, de fapt, favorizarea răufăcătorului. E clar ca bună ziua că la Tulcea se pune de o porcărie. Cu […]

Delta Tulcea se aşează la masă, dar cînd e să plătească spune că n-are bani. Neutralitatea, în situaţiile de mare litigiu, înseamnă, de fapt, favorizarea răufăcătorului. E clar ca bună ziua că la Tulcea se pune de o porcărie. Cu toate acestea, copleşită probabil de mulţimea şi dimensiunile porcăriilor din campania pentru referendum, presa şi televiziunea tratează situaţia creată de Delta Tulcea cu mirare şi timiditate. Ca pe o ciudăţenie, nu ca pe o inginerie financiară. Ca pe o năzdrăvănie din Liga a doua, nu ca pe o sforărie pusă la cale în subsolul Ligii întîi. Ca pe o întîmplare pe care nu putea s-o prevadă nimeni, nu ca pe o speculaţie în marginea legii, în care sînt implicate cel puţin trei echipe.

Normal ar fi ca LPF să denunţe mînăria, iar gazetarii să ţipe şi să o facă pe detectivii. Delta Tulcea se poartă ca escrocii de mîna a treia, care comandă ce-i mai bun la restaurant şi, la sfîrşit, cînd e să achite nota, declară că n-au bani. Sau ca pocheriştii, care plusează deşi sînt lefteri. Mai bine zis, se poartă ca atîtea alte echipe din ediţiile trecute ale competiţiei, vînd şi cumpără promovarea la vedere, ca şi cum ar fi vorba de un negoţ cu ciorapi.

Domnii ăştia nu ne cred proşti, cînd dau declaraţii ipocrite, cum că s-au trezit fără voia lor pe primul loc. Nu ne cred deloc proşti, doar neputincioşi. Domnii aceştia ştiu că orice am spune şi am scrie, se va întîmpla aşa cum s-a aranjat: retrogradata pe bune din Liga-ntîi va rămîne în Liga-ntîi pe rele, iar promovata şi pe bune, dar şi cu un 7-1 pe rele, din Liga a doua va primi daune morale neimpozabile.

Ce nu înţeleg eu e reacţia cetăţeanului din Tulcea. În loc să denunţe aranjamentul din meciul cu Gloria Buzău, se bucură şi visează, deşi orice om cu mintea limpede realizează că e vorba de o victorie otrăvită. Ce-o fi aşteptînd simpaticul public de fotbal tulcean, să le facă ziariştii curăţenie în ogradă? Să-mi risc eu liniştea familiei într-un proces de crapă şi sfadă cu folcloristul din Piatra Neamţ? Să se bată colegii mei pentru un adevăr pe care-l văd pînă şi orbii, dar nu şi primarul oraşului?

Domnul Mitică Dragomir pare convins c-o să resolve găurile negre din sistem prin vorbe-n doi peri şi mişto de televiziune. Cînd o echipă se înscrie într-o competiţie, trebuie obligată să-şi asume şi riscurile promovării în eşalonul superior. Altfel, va trebui să admitem că în România, deşi seriile sînt de cîte 18 echipe, 15 din ele joacă degeaba, întrucît chiar să vrea, nu pot sări din cercul vicios al licenţei. Domnul Mitică Dragomir are acum ocazia şi motivele să exprime un punct de vedere ferm, privitor la cumpărarea locurilor în Liga-ntîi, care să le taie tulcenilor şi Ceahlăului cheful de inginerii în curtea penalului. Dacă n-o va face, avem dreptul să credem că le încurajează.