Alte maimuţăreli de firmă

Fotbalul nostru e plin de imitaţii şi contrafaceri, fiindcă aşa li se pare unora că au ştaif european, maimuţărind obiceiuri şi soluţii proprii unor campionate bogate şi cu tradiţie în bunăstare.

Cea mai păguboasă e cursa pentru cumpărarea de străini. […]

Fotbalul nostru e plin de imitaţii şi contrafaceri, fiindcă aşa li se pare unora că au ştaif european, maimuţărind obiceiuri şi soluţii proprii unor campionate bogate şi cu tradiţie în bunăstare.

Cea mai păguboasă e cursa pentru cumpărarea de străini. Portarul Apoula al Rapidului e un rebut costisitor al acestei balcanice competiţii a ifoselor. Au Steaua şi Dinamo jucători de culoare, trebuia să aibă şi Rapidul măcar unul, ca să vadă lumea că şi Giuleştiul ţine pasul cu moda. Domnul Mititelu nu se simte mare, dacă nu poartă şi pe întuneric ochelari de pocherist de Las Vegas. Mihai Stoica se visează manager la FC Barcelona şi umblă prin tîrgurile de căzături din Brazilia cu aerul că a descoperit secretul marilor trofee continentale. Tot ce a cumpărat Mihai Stoica pe bani grei de la capătul lumii putea lua la solduri în ţările din jur. Cazul Elton e semnificativ pentru brambureala din mintea plină de fumuri elitiste a lui Mihai Stoica. Problema lui Elton nu e că nu ştie meserie, ci că va fi tot timpul un subiect de comedie pentru tribune şi o prezenţă stînjenitoare pentru coechpieri. Cînd trebuie să împarţii ironiile presei şi ale tribunei cu un piticot, fie acesta şi atomic, sfîrşeşti prin a nu-l mai suporta lîngă tine, în formaţie.

Domnii X şi Y nu se pot admira în oglindă cît de rafinaţi au putut să devină peste noapte decît morfolind tot timpul între dinţi un trabuc. Contaminarea fotbalului nostru de la cele mai rele deprinderi ale unor campionate pline de trufii s-a făcut şi prin serviciile păduchioasei “clase mondene”. Domnul Borcea ar fi bine să înţeleagă că la îmbrăcămintea sa de firmă s-ar potrivi şI nişte ironii mai controlate. Miştoul de prost gust al finanţatorilor, limbajul lor buruienos şi adesea penal, lipsa de respect pentru adversarul înfrînt face, e adevărat, deliciul unei bune părţi din public, dar ţine departe de stadioane publicul civilizat.

Fotbalul în sine e mai bun ca în anii trecuţi, dar publicul e din ce în ce mai rar şi mai speriat. E consecinţa lipsei de măsură a finanţatorilor, care nu realizează ce pierd prin felul lor fudul, chiaburesc de a considera publicul potenţial al fotbalului. În Europa, condiţia de spectator fidel al unei echipe e una onorabilă. La noi, nu numai golanii timorează publicul cu vocaţia spectacolului civilizat, ci şi purtarea adesea nesăbuită, grosolană, suficientă a multor finanţatori.

Cine vrea să facă portretul robot al finanţatorului din Liga întîi n-are prea mult de ales. E un amestec exagerat de pitoresc din persoane exagerat de pitoreşti precum Gheorghe Ştefan, Mititelu, Copos, Turcu, Borcea, Becali, Neţoiu şi Iancu. Acesta umblă în haine Armani, la mînă are un Rolex, în gură un trabuc cubanez dar pe cap un ditamai fes a la Piatra Neamţ. De-ar şti domnii Turcu şi Borcea cît de reţinut se manifestă boşii cei mari ai fotbalului de referinţă, după victorii totale, comparabile cu aceea a echipei Dinamo în curtea Rapidului, şi-ar mai revizui entuziasmele de maidan şi nu şi-ar mai da drumul la verb la întîmplare, ca .nişte fani oarecari nimeriţi în faţa microfonului.