Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

STEAUA 1 sau STEAUA 2 ?

Onoarea nu-i doar să joci la Steaua, onoarea e să joci ca Steaua de ieri

De mai bine de un an, Steaua nu mai joacă în formaţia standard. Ca odinioară CCA, Steaua a avut, în perioada sa de ascensiune europeană, […]

miercuri, 11 aprilie 2007, 11:07

Onoarea nu-i doar să joci la Steaua, onoarea e să joci ca Steaua de ieri

De mai bine de un an, Steaua nu mai joacă în formaţia standard. Ca odinioară CCA, Steaua a avut, în perioada sa de ascensiune europeană, un unsprezece stabil şi legat, pe care fanii i-l puteau recita ca pe o poezie. În umbra acestui unsprezece performant, au aşteptat ocazia să intre în teren mai mulţi jucători cu nume şi cu statut de titulari, la echipele de la care au fost aduşi, dar care nu prea au vînă şi minte de campioni. E o onoare să joci la Steaua, au declarat toţi, la semnarea contractului, deşi mai potrivit ar fi fost să spună: e o onoare să joci ca Steaua. Mare diferenţă !

Deşi nu s-au numit niciodată astfel, fotbaliştii care au vegetat cu nădejdea accidentării au alcătuit un al doilea lot, care ar fi trebuit să se cheme Steaua 2. Ca să ştie lumea exact cine sînt şi ce se aşteaptă de la ei. Devenind Steaua 1 o infirmerie de lux, Steaua 2 a coborît echipa pe locurile 3-4, adică acolo unde le sunt puterile jucătorilor de rezervă. Confuzia între Steaua 1 şi Steaua 2 a pornit de la faptul că şefii Stelei le-au dat rezervelor de la Steaua 2 contracte de locul 1 şi le-au lăsat să creadă că pot fi la fel de viteze ca titularii. Confuzia a mai plecat şi de la unele reuşite de moment ale secunzilor de la Steaua 2. Cînd joci la Steaua, un gol norocos te umflă imediat în pene.

Deosebirea dintre titulari şi rezerve e la regularitate. Titularii au nereuşitele mai rare şi noroacele mai dese. Titularii au făcut din Steaua 1 o echipă previzibilă la victorii, pe cînd rezervele au făcut din Steaua 2 o echipă previzibilă la înfrîngeri. Cluburile continentale cu adevărat mari au regularitate în performanţe, deoarece înlocuitorii sînt la fel de buni şi adesea chiar mai buni ca titularii.

Rezervele atît de bine plătite de la Steaua 2 nu sperie pe nimeni în teren, dovadă seria de rezultate cenuşii ale echipei. Dar cînd dau declaraţii, folosesc aceleaşi cuvinte făloase ca ale lui Mihai Stoica. Vorbesc ca şi cum şi ele ar fi Steaua 1. Rezervele Stelei nu vorbesc, nu-şi cheltuie banii şi nu-şi văd lungul nasului, ca nişte rezerve ce sînt. Au fost şi stîrnite să gîndească nepotrivit cu condiţia lor reală de vorbăria entuziastă a patronului, de primele exagerate anunţate de acesta şi de faptul că, joacă ori nu joacă, banii sînt tot mulţi.

Nu Olăroiu e un antrenor de locurile 3-4, ci Steaua 2 e o echipă de locurile 3-4. Cu un portar, care primeşte goluri de kinogramă, multe şi frumoase, deşi mai bun ar fi fost unul care primeşte goluri puţine şi urîte, iar la înaintare cu un brazilian de buzunar, care poate să pară strălucit fiindcă are în jur nişte mediocri, Steaua ar trebui să ia aminte la jocul CFR-ului din Cluj. Performanţă e şi să mergi ceas cu un lot fără nume mari, dar cu ambiţii atent controlate. .

Comentarii (157)Adaugă comentariu

Comentează