Magazinele cu fotbalişti

Marfă multă şi proastă, bucuria impresarilor, ţeapa cluburilor. Ideea că prichindelul de Elton va mai înviora, cu cei 156 de centimetri ai săi, tribunele mi-a adus aminte de bancul cu bărbatul, care, fiindcă nu-l mai înfierbînta deloc soţia, s-a dus […]

Marfă multă şi proastă, bucuria impresarilor, ţeapa cluburilor. Ideea că prichindelul de Elton va mai înviora, cu cei 156 de centimetri ai săi, tribunele mi-a adus aminte de bancul cu bărbatul, care, fiindcă nu-l mai înfierbînta deloc soţia, s-a dus la sexolog. Ia alergaţi-vă voi, ca în tinereţe, goi puşcă prin sufragerie şi prin casă – a zis doctorul – şi o să vedeţi cum se schimbă treaba. Deoarece pacientul n-a mai dat pe la cabinet, sexologul l-a sunat să-l întrebe cum stau lucrurile. Cu sexul e la fel ca înainte – a zis resemnat acesta – dar continuăm să fugim ca nebunii în pielea goală prin casă, fiindcă-i distrează pe copii.

După ce am vizitat pe Internet mai multe magazine cu fotbalişti liberi de contract sau la preţuri de chilipir, mi-am dat seama că afacerile astea la mîna a doua, a treia şi a patra sunt, pentru un campionat ca al nostru, sărac dar mîndru, cea mai bună soluţie. Iată, în Insulele Azore e de vînzare un înaintaş care aleargă suta în 9,7 secunde, e lung de 1,92 m, driblează ca Dobrin şi se hrăneşte numai cu ceai şi biscuiţi. Cu oasele şi tendoanele stă bine, atîta doar că-l cară în spate pe un frate de al său, iar siamezul, care-i om de ştiinţă, pretinde să i se aducă şi biblioteca. O ofertă absolut excepţională vine de la populaţiile de pigmei din Congo. Cumperi unul, îl primeşti pe al doilea gratis. La metru, dacă-i iei, e şi mai convenabil. Iar ce-i de-a dreptul provocator în liga naţională a pigmeilor e că sunt legitimaţi numai jucătorii cei mai dezvoltaţi, adică trecuţi binişor de 1,2o m. Singura problemă ar fi alimentaţia, întrucît, de cînd au trecut pe bananele cu E-uri, pigmeii cresc foarte repede doar în lăţime. Fără a minimaliza inconvenientele – deoarece la 1,2o m. e greu să mai minimalizezi ceva – e neîndoielnic că un cuplu de atacanţI, în care unul e înalt de 1,56 m., iar celălalt la fel de lat ar hipnotiza portarii şi tribunele ar fi în delir.

Dar ce m-am convins că nu există soluţie mai deşteaptă ca Internetul, am descoperit piaţa fotbaliştilor care n-au probleme cu accidentările. Poţi să şi le rupi un picior, iar ei rămîn în teren. Şi nu doar cei cu patru, ci şi aceia mai ieftini, cu trei picioare. Nici jucătorii care au învăţat să dea în minge în clinicile de recuperare psihiatrică nu-s de lepădat. La urma urmei, de ce-ar trebui să fie jucătorii mai sănătoşi la cap ca investitorii şi şefii galeriilor? Cu numai 1.ooo de dolari poţI achiziţiona toată formaţia reprezentativă a spitalului de nebuni din Burumburu Gară. Bagi unul, doi în teren, ca să-i înviorezi pe spectatori, iar pe ceilalţi îi trimiţI la peluză, să-i învioreze pe jandarmi.

În fine, oferta cea mai bună, pe care am păstrat-o ca pe bomboana pentru colivă : un senegalez cu 8 operaţii de menisc, 5 de metarsiene, 2 de vezică şi numai 4 de sept, care a evoluat la toate marile cluburi din Anglia, Germania, Spania şi Franţa. Cu totul, 17 minute în zece ani de contract. Chestiunea ar fi că ăsta costă. Şi nu atît el, cît cei 4 impresari care vreme de zece ani au reşit să convingă tot continentul să-l cumpere. Cu numai 3 milioane de dolari l-am putea vedea un minut, două şi pe terenurile noastre.