Violenţa, ca privilegiu

Individul e pedepsit, pentru nişte rele care li se permit din oficiu găştilor. Dumitru Dragomir spune că nu e normal ca din cauza cîtorva zeci de golani violenţi, cam aceiaşi în toate incidentele mari, să sufere tot publicul fotbalului. Nu […]

Individul e pedepsit, pentru nişte rele care li se permit din oficiu găştilor. Dumitru Dragomir spune că nu e normal ca din cauza cîtorva zeci de golani violenţi, cam aceiaşi în toate incidentele mari, să sufere tot publicul fotbalului. Nu e singurul om de sport care gîndeşte aşa, confundînd efectul cu cauza. E ca şi cum am spune că un bolnav are gripă, deoarece i-a crescut temperatura.

Jandarmeria, şi ea, ameninţă că-i va nominaliza pe vinovaţii de serviciu ai derbyurilor, analizînd casetele video. Procedînd adică ocolit, ocolind chiar şi adevărul, nu numai făptaşii, cînd de fapt îi are pe listele de grupuri de presiune – numite cu delicateţe suporteri – ale cluburilor Dinamo, Steaua şi Rapid. Nu ştiu cine şi în ce chip subvenţionează aceste nuclee dure de simpatizanţi, dar în ce-o priveşte pe Dinamo, cel puţin, e clar că Poliţia e legată dintr-un început la mîini şi la picioare. Un procent bun de vinovăţie, să zicem un 5-6% îl are, aşadar, şi Ministerul domnului Blaga, care “ ţine cu Dinamo”, chiar dacă oficial se declară “ non guilty”. Grupurile de urlători, care se îndreaptă spre Groapă în zilele de meci, jignind trecătorii şi băgînd frica în fete şi femei, defilează prin faţa sediului Poliţiei Capitalei ca la ele acasă. Eu, dacă aş striga măgării în plină stradă, aş fi umflat pe loc de Poliţie, dar grupurile par a avea acest privilegiu tribal. Individul e pedepsit pentru nişte rele care li se permit din oficiu găştilor.

Mass media nu se lasă mai prejos şi plusează continuu la ideea de război, nu de întrecere sportivă, fiindcă trebuie să puncteze la audienţă. Mass media are privilegiul metaforei inflamate. Dacă ne-am lua după titluri şi declaraţii, am crede că fiecare etapă a Ligii întîi vine cu sfîrşitul lumii. Găştile de cartier preiau metaforele din titluri ca pe nişte îndemnuri la luptă. Putem să-i credităm şi mass mediei un 20-30 % din climatul încordat al tribunelor? Sigur că putem.

Dar numai 20- 30 %, fiindcă acţionarii principali, care deţin şi pachetul majoritar la miştoul ieftin, dar cu efect la peluze şi la nucleele de forţă, subvenţionate discret sau la vedere de cluburi, rămîn, în continuare, domnii Mihai Stoica şi Cristi Borcea. Miştoul lor cu accente de tarabă e materia primă cu care se excită susţinătorii ninja din tribune. Dealtfel, Mihai Stoica le-a demonstrat personal steliştilor de asalt, cu pumnul şi înjurătura, în transmisie tv în direct, cum trebuie folosit în tribune miştoul dumisale. Ce-ar mai lipsi acum e o declaraţie ipocrită a lui Mihai Stoica, privitoare la combaterea violenţei din sport, şi nişte comunicate ale comisiilor federale despre înăsprirea sancţiunilor pentru instigatori.

Dacă le atribuim acestor comisii, care, exact ca în legenda Meşterului Manole, dărîmă noaptea sancţiunile dictate ziua, restul procentajului de culpă, avem un total de 99 % ruşine naţională. Din care, vorba lui Dumitru Dragomir, doar un singur procent e în sarcina golanilor amendaţi – sanchi ! – de Poliţie.