Tudor Octavian

Finețea observației și meșteșugul își dau mâna în texte care pot fi citite și la berărie, și la biblioteca Academiei

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Tudor Octavian
Un articol care nu merge cu sarmale și cârnați

Un fost coleg de la filologie, devenit cercetător lingvist, a alcătuit, în paralel cu sarcinile de serviciu și, s-ar putea spune, în pofida acestora, două tomuri masive, coborând în istorie și apoi urcând “la zi”, cu cele două definiri ale […]

...

Mai bine pe tușă, decât în spital

Dacă arbitrii ar sancționa toate faulturile golănești – din spate, la glezne, la fibră și prăvălirile pe adversar – prin care cei mai mulți dintre jucătorii cu o tehnică precară și cu o genă de maidan a răzbunării, la jumătatea […]

...

Eu, noi și regalitatea

Pentru mine, cel crescut cu o istorie mincinoasă și îmbătrânind în diversiune, toate informațiile privind regalitatea și rolul ei în devenirea modernă a României, au renăscut cu un plus de sens, într-un imens vid afectiv, odată cu reîntoarcerea acasă a […]

...

O corvoadă și o pagubă-n ciuperci: Cupa României

Cu excepția lui Miriuță, condamnat să bată măcar în Cupă, până ce va ști dacă mai rămâne la Dinamo, și a unor echipe din Liga a 2-a, dar și acestea cu niște motivații în afara gloriei sportive, Cupa României la […]

...

Fotbalul cu epoleți de generali și colonei

Că, probabil, așa stau lucrurile în toată lumea. Și că nu e deloc bine să ai păreri foarte apăsate despre generalii și coloneii deveniți subiecții unor scandaluri bugetare, fiindcă orice ar face și ar drege aceștia, e pentru apărarea patriei, […]

...

Bani, bani, bani şi numai bani

Cînd spune Steaua, românul spune în sinea lui bani. Becali – bani. Cu bani, cumperi orice. Pe Real Madrid, dacă n-o baţi, poţi s-o cumperi. În fotbal, banul e atotputernic. Există însă un prag care nu poate fi trecut şi […]

marți, 7 noiembrie 2006, 10:29

Cînd spune Steaua, românul spune în sinea lui bani. Becali – bani. Cu bani, cumperi orice. Pe Real Madrid, dacă n-o baţi, poţi s-o cumperi. În fotbal, banul e atotputernic. Există însă un prag care nu poate fi trecut şi pe care unii investitori români îl ignoră. Faptul c-au adunat repede foarte mulţi bani, mult mai mulţi decît oamenii pe care odinioară îi considerau deasupra lor, îi face acum să privească lumea de sus. Să creadă că deşi n-au voce cu banii lor pot urca pe scenă la Scala. Sau că pot obţine, de la o zi la alta, o diplomă de chirurgi.

Pragul pe care Gigi Becali nu poate să-l treacă priveşte dotarea de la natură. Oricît de mulţi bani i-ai pune în faţă unui fotbalist prost sau mediocru, el n-o să joace dintr-odată ca unul bun. Cu antrenament şi răbdare, devine un pic mai bun, îşi depăşeşte limitele. Dar depăşindu-şi limitele, le face şi mai evidente. Jucătorii Stelei au ajuns la limita de sus a puterilor lor. Ei pot da ceva mai mult, dar nu imediat şi nu mult mai mult. Forţîndu-le dotarea, se prăbuşesc. Nicolae Dică e un exemplu de jucător căruia i se forţează psihicul. I se cere să dea mereu, ceea ce el nu poate să dea decît din cînd în cînd. Ca Dică, la Steaua sînt mai mulţi. Totuşi, Gigi umblă la sacul cu bani, le promite şi mai mulţi bani, îi năuceşte fluturîndu-le pe sub nas teancuri de bani, socotind că astfel îi împinge înainte.

Aici e eroarea lui Gigi Becali. El transferă o judecată cantitativă, valabilă în comerţul cu terenuri şi oi, în una formativă. Cînd zice Steaua, românul spune în sinea lui bani. Se discută de bani şi cînd vine vorba de Dinamo şi Rapid, dar nu atît de des şi niciodată în felul în care se pune problema la Steaua. Ca să înţelegem mai bine cum lucrează banii la Steaua, e destul să observăm cît de discret procedează cu banii mai toate celelalte formaţii din campionat. Să mai observăm că, de cînd Steaua e în Champions League toată lumea pare să se fi molipsit de la Gigi Becali şi numără banii. Banii care pot fi cîştigaţi, banii altora.

Nu trebuie să fii mare psiholog ca să descoperi că fotbalistul român, de la un anumit cîştig în sus, nu mai insistă, devine indiferent la ambiţiile patronului. Fotbalistul român ştie că oricum, ca jucător în campionatul naţional, primeşte peste ce merită. Fotbalistului de la Steaua îi ajunge cît îi dă Becali. El ştie că va primi mai mult, dar nu va putea da mai mult. Fotbalistul de la Steaua îşi simte limitele, e mulţumit unde a ajuns.

Jucătorii Stelei au făcut sindrom de suficienţă. Aşteaptă să cîştige meciurile din campionat, ştiind că dacă  nu pot rezolva ei, rezolvă cuplul Stoica – Becali. Egalul obţinut cu Ceahlăul e ilustrarea  acestei suficienţe. Jucătorul de la Steaua gîndeşte aşa: titlul e jucat, dar locul doi n-are cum să ni-l ia nimeni, că se supără Gigi Becali. Iar dacă se supără, umblă la bani şi jucăm iarăşi în UEFA.

Comentarii (80)Adaugă comentariu

Comentează