Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Prizonieri

Faza a fost aşa. Ghiţă, fundaşul, a atins mingea venită din picior cu mâna, mingea a ieşit afară, arbitrul a dictat convins corner, câţiva jucători din tabăra cealaltă au sărit la el. Arbitrul a arătat ferm punctul de la 11 […]

...

Olimpiu şi olimpicii

Am intrat pe ultima sută a unei ameninţări teribile. Jocurile Olimpice. Deşi nu sunt cele de iarnă, noi suntem pe tobogan. În anul de AUR s-ar putea să ne trezim fără niciun aur.

Ceea ce nu s-a mai întâmplat de […]

...

Pedalatul în gol

Poţi plânge de-a binelea când vezi clasamentele altora. Ca de fiecare Crăciun, L’Equipe votează primii şi primele zece din lume. Patru sunt din Europa de Est. Patru din tenis. Niciun român. Nicio româncă. În vreme ce liderul Cupei Mondiale la […]

...

Neagu a Franţei

România şi-a consolidat statutul de cea mai mică dintre naţiunile mari. O concurează doar Germania, altă rătăcită de soi. Dar nemţii au zeci de alte discipline pentru a se consola. Noi, aici, stăm atârnaţi emoţional de performanţele unei echipe care […]

...

În plata Domnului şi a doamnelor

Şi o vom lua de la capăt în această vastă întreprindere de consumat bani mulţi pentru rezultate puţine. N-ar fi o dramă, fiecare face ce vrea cu buzunarul lui. Doar că, vorba unui căpitan de navă eşuată, aici sunt banii […]

...

Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Scriu aici de ceva vreme aşa că, orice aş zice, puhoiul de cuvinte din spatele meu m-ar băga cu capul la fund. Cert e că am început să public graţiei tatălui meu, care mi-a pus o pilă la locul lui de muncă. Se întîmpla între Craiova şi Steaua, acelea care au bătut istoria cît a fost caldă. După ’90 am lucrat cu această echipă a Gazetei cîţiva ani pe cînd se ziarul era poreclit „Sportul roşu”, apoi am trecut, cum ar spune Luke Skywalker, de partea cealaltă a sticlei.

Am revenit cu rubrica pe care o ţin şi astăzi acum aproape 20 de ani. Pfff! E de-a dreptul enervat să contabilizezi asemenea hălci biblice de timp! Doina Stănescu – uitat să nu-i fie numele! – a avut un rol atunci, în afară de cei pe care îi citiţi încă în ziar şi alţii care s-au răspîndit prin lume. Tot pe atunci s-a pus la cale aventura comentariului în Turul Franţei, care a căpătat sare, piper şi un anumit tip de graseiaj.

Editorialele au fost mereu contraponderea vorbelor care au curs cînd la marginea vreunui bazin olimpic, cînd fugărind răspunsuri prin studiouri pline de nervi. Nu ştiu cînd a trecut tot acest timp. Sînt aproape de a mă crede în situaţia doamnei aceleia care ajunge la doctor, iar acesta, chestionînd-o despre vîrstă şi auzind că „mă îndrept către 40”, întreabă: „din ce direcţie?”.