Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Cu stângu’-n dreptu’. Astăzi, Sepsi

Indiferent câte cupe ar lua Mourinho, el nu va face mulţi oameni să viseze, pe când Arsenal, de exemplu, umplea Emirates deşi trebuia ca tinerii să-şi întrebe bunicii despre ultimul campionat victorios. Imaginea, mesajul contează. Nu cerul, autenticul! Ele construiesc […]

...

Zâmbetul încremenit

Sydney 2000. În patria înotului, buricul Jocurilor au fost probele din fantasticul bazin olimpic. Două ţări au lăsat mulţi cu gura căscată. Ucraina, cu Klocikova, imbatabilă în probele de mixt. Şi România. Se anunţase la Europenele din acel an, dar […]

...

Ciorba patriotică şi castanele reci

Iertat să fiu, nu mă pricep la fotbal american – şi nu mă mândresc cu asta –, dar discuţiile de după Super Bowl dau mâncărimi la degete. Ele n-au nicio legătură cu meciul propriu-zis. Tom Brady ca în sânul lui […]

...

Lacrimi la solduri 

Plouă de rupe în fotbalul românesc! Plouă cu lacrimi, plouă bacovian, plouă diluvian în acord cu deversările de pe pământurile Turciei. Toată lumea afuriseşte două lucruri în această pauză: vremea şi timpul (scurt). Adică pe Dumnezeul din ceruri şi pe […]

...

Serenada

De la „m-am obişnuit să mă bată” până la „parcă m-a călcat trenul” a fost un meci în care trenul putea fi deraiat. Dar nu. Logica a fost respectată. Între timp, Halep a pierdut şi locul 1 mondial. Între timp, […]

...

Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Scriu aici de ceva vreme aşa că, orice aş zice, puhoiul de cuvinte din spatele meu m-ar băga cu capul la fund. Cert e că am început să public graţiei tatălui meu, care mi-a pus o pilă la locul lui de muncă. Se întîmpla între Craiova şi Steaua, acelea care au bătut istoria cît a fost caldă. După ’90 am lucrat cu această echipă a Gazetei cîţiva ani pe cînd se ziarul era poreclit „Sportul roşu”, apoi am trecut, cum ar spune Luke Skywalker, de partea cealaltă a sticlei.

Am revenit cu rubrica pe care o ţin şi astăzi acum aproape 20 de ani. Pfff! E de-a dreptul enervat să contabilizezi asemenea hălci biblice de timp! Doina Stănescu – uitat să nu-i fie numele! – a avut un rol atunci, în afară de cei pe care îi citiţi încă în ziar şi alţii care s-au răspîndit prin lume. Tot pe atunci s-a pus la cale aventura comentariului în Turul Franţei, care a căpătat sare, piper şi un anumit tip de graseiaj.

Editorialele au fost mereu contraponderea vorbelor care au curs cînd la marginea vreunui bazin olimpic, cînd fugărind răspunsuri prin studiouri pline de nervi. Nu ştiu cînd a trecut tot acest timp. Sînt aproape de a mă crede în situaţia doamnei aceleia care ajunge la doctor, iar acesta, chestionînd-o despre vîrstă şi auzind că „mă îndrept către 40”, întreabă: „din ce direcţie?”.