Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Blestemul tinereţii

Vaietele se înalţă până la zei. Şi zeii se încruntă, îşi pregătesc fulgerele şi molimele, mai e puţin şi vor decreta sfârşitul lumii ăsteia mici şi păcătoase. Vina ei? Aceea de a crede că viitorul sunt tinerii. Ba nu, mai […]

...

Tour d’amour

Faţa de culoarea cafelei prea bine prăjite contrastează puternic cu tricoul de un galben topit, rupt parcă din soarele care a coborât sfâşietor de frumos peste Câmpiile Elizee unde, ştim, ajung vitejii şi virtuoşii. După ce mor. Şi, da, orice […]

...

FCD în EKG

Un club înfiinţat la ordin, de acord, dar care a adunat în timp pasiuni autentice şi rezultate memorabile. Vezi Dinu, vezi Mulţescu, Dudu, Lucescu, Andone, Răducioiu, Lupescu, îi vezi pe toţi în momente luminoase şi dintr-odată, întuneric. Beznă. Noi toţi […]

...

Simona şi lupta cu noi 

Nole The Djoker şi Simo The Squirrel umăr la umăr, aşa cum stau şi ţările lor. Doar că ele, ţările, nu sunt îmbrăcate în costum la patru ace şi rochie de bal. Ele, ţările, au mari probleme în a accepta […]

...

Descoperirea Americii

E o dezbatere care nu se mai termină. Şi nici nu trebuie, chiar dacă a ajuns la capăt Cupa Mondială. A câştigat America, această lume nouă, această Brazilie cu sâni pe tărâmul testosteronului, această năzdrăvănie. Pentru că ce altceva poate […]

...

Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Scriu aici de ceva vreme aşa că, orice aş zice, puhoiul de cuvinte din spatele meu m-ar băga cu capul la fund. Cert e că am început să public graţiei tatălui meu, care mi-a pus o pilă la locul lui de muncă. Se întîmpla între Craiova şi Steaua, acelea care au bătut istoria cît a fost caldă. După ’90 am lucrat cu această echipă a Gazetei cîţiva ani pe cînd se ziarul era poreclit „Sportul roşu”, apoi am trecut, cum ar spune Luke Skywalker, de partea cealaltă a sticlei.

Am revenit cu rubrica pe care o ţin şi astăzi acum aproape 20 de ani. Pfff! E de-a dreptul enervat să contabilizezi asemenea hălci biblice de timp! Doina Stănescu – uitat să nu-i fie numele! – a avut un rol atunci, în afară de cei pe care îi citiţi încă în ziar şi alţii care s-au răspîndit prin lume. Tot pe atunci s-a pus la cale aventura comentariului în Turul Franţei, care a căpătat sare, piper şi un anumit tip de graseiaj.

Editorialele au fost mereu contraponderea vorbelor care au curs cînd la marginea vreunui bazin olimpic, cînd fugărind răspunsuri prin studiouri pline de nervi. Nu ştiu cînd a trecut tot acest timp. Sînt aproape de a mă crede în situaţia doamnei aceleia care ajunge la doctor, iar acesta, chestionînd-o despre vîrstă şi auzind că „mă îndrept către 40”, întreabă: „din ce direcţie?”.