Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Abuzurile din spatele medaliilor

Angie are 13 ani. Frederique are tot 13. Elisabeth are 14. Corinne are 15. Magali are 14. Beatrice are 14. Virginie are 15. Isabelle are 14. Cristophe Millet are 33 ani. „Ajungeam în saună, spune Beatrice. Îşi dădea jos prosopul. […]

...

Fericiţi cei săraci cu fotbalul!

Meciul a fost clasic. CFR n-a pierdut pentru că a jucat ca să nu piardă (incidental a câştigat). FCSB n-a câştigat pentru că n-a ştiut ce joacă. Să spui, ca Vintilă, după un „secol” de confruntări cu practic aceeaşi idee […]

...

Tot binele din tot răul

Sunt mulţi oameni mari pe lume pe care îi ştim aşa cum ştim Turnul Eiffel, London Bridge ori Statuia Libertăţii. Îi ştim, dar nu îi cunoaştem cu adevărat. Nu ştim cine sunt, din ce sunt făcuţi, care e amprenta lor […]

...

La piaţă

Indieni, arabi, afacerişti DNA-bili, italieni invizibili, aventurieri, personaje în burnuz sau cu blugii rupţi, chipurile, de prea mulţi bani în buzunare, oricine s-a trezit într-o dimineaţă cu un pic de greaţă s-a gândit să se dreagă cu o intenţie de […]

...

Un an bum!

Două ştiri în ultimele zile despre cum Guvernul Ungariei investeşte în două academii de fotbal, la Oradea şi la Satu Mare. Acelaşi guvern care susţine o echipă de liga întâi, Sepsi, şi una de liga a doua, Czikszereda, tot aici. […]

...

Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Scriu aici de ceva vreme aşa că, orice aş zice, puhoiul de cuvinte din spatele meu m-ar băga cu capul la fund. Cert e că am început să public graţiei tatălui meu, care mi-a pus o pilă la locul lui de muncă. Se întîmpla între Craiova şi Steaua, acelea care au bătut istoria cît a fost caldă. După ’90 am lucrat cu această echipă a Gazetei cîţiva ani pe cînd se ziarul era poreclit „Sportul roşu”, apoi am trecut, cum ar spune Luke Skywalker, de partea cealaltă a sticlei.

Am revenit cu rubrica pe care o ţin şi astăzi acum aproape 20 de ani. Pfff! E de-a dreptul enervat să contabilizezi asemenea hălci biblice de timp! Doina Stănescu – uitat să nu-i fie numele! – a avut un rol atunci, în afară de cei pe care îi citiţi încă în ziar şi alţii care s-au răspîndit prin lume. Tot pe atunci s-a pus la cale aventura comentariului în Turul Franţei, care a căpătat sare, piper şi un anumit tip de graseiaj.

Editorialele au fost mereu contraponderea vorbelor care au curs cînd la marginea vreunui bazin olimpic, cînd fugărind răspunsuri prin studiouri pline de nervi. Nu ştiu cînd a trecut tot acest timp. Sînt aproape de a mă crede în situaţia doamnei aceleia care ajunge la doctor, iar acesta, chestionînd-o despre vîrstă şi auzind că „mă îndrept către 40”, întreabă: „din ce direcţie?”.