Lucreţia merge mai departe

Nu mai e loc de politeţuri, ne arde rău pe dinăuntru

Ne simţim, în fiecare săptămînă, după meciurile cu Steaua şi ASA, ca după o cină cu arsenic. Încet, dar sigur sîntem otrăviţi. Ca pe vremea CFR-ului, Oţelului sau iar Steaua, pe atunci distribuită în alt rol. Ni se va spune că visăm. Aşa ni s-a spus mereu. Probabil că închisoarea care îl găzduieşte pe Marian Iancu se zguduie de hohote. El, între puţinii, ne zicea insistent că nici un campionat nu se cîştigă fără umărul arbitrilor, poate şi pentru că n-a ajuns niciodată la struguri. Dar faptele îl confirmă. FC Arbitrii e cea mai tare echipă din Liga Întîi pentru că, orice ar face, nu retrogradează niciodată. Chiar dacă mai aruncă peste bord cîte un matelot prins cu mîinile pe plită, corabia merge mai departe. Iar nebunii sîntem noi.

Pentru că e vorba despre Steaua, şi pentru că Steaua nu mai are voci cu glandă, această parodie a arbitrajelor care înclină, certificat, balanţa în favoarea ASA Tîrgu Mureş a fost numită doar din vîrful buzelor de observatorii neutri. Steaua nu poate fi o victimă. Istoria păcatelor ei e departe de a fi contrabalansată. Dar realitatea prezentă e una în care, la ultimele înfăţişări, echipa, altfel excelentă, a Mureşului dă un gol incorect şi nu e sancţionată cu un penalty clar, iar formaţia din faţa ei în clasament nu capătă două penalty-uri clare şi ia un gol de la un jucător plecat (la limită, ce-i drept) din off-side – faptul că Tamaş şi Prepeliţă meritau roşu nu deturnează morala poveştii, după cum se va vedea. Cam aşa se petrec lucrurile de o vreme. Treaba asta nu ascunde necazurile uriaşe şi reale ale Stelei, nu e vorba despre vreo acoperire pentru blocajul lui Gâlcă, incapacitatea fotbalistică a lotului sau scandalurile interne care tind să sfîşie chiar şi păturile groase, din păr de cămilă, aruncate constant deasupra lor. Sincer, nici măcar nu este vorba despre Steaua sau despre ASA. E vorba despre noi. Despre cei care plătesc din priviri acest campionat de care unii inconştienţi îşi bat joc la greu. Cineva, federaţia, Liga, statul şi organele lui, ar trebui să îi oprească pe aceşti sinucigaşi în masă.

Tragem aer în piept şi: Robert Dumitru nu dă penalty la Prepeliţă. Ok. După care stelistul îşi cere un galben şutînd violent în minge şi vociferînd. Poate că arbitrul n-o fi văzut faultul lui Popescu, dar reacţia lui Prepeliţă putea fi observată din satelit. De ce nu l-a pedepsit? De ce mijlocaşul a trebuit să agreseze un adversar ca să fie avertizat? De ce a fost iertat de al doilea galben? De ce Ţucudean n-a primit nimic cînd s-a luat violent de un adversar căzut la pămînt? De ce au fost toleraţi în paralel nervii steliştilor şi gafele din propriul careu ale adversarilor? De ce relansarea campionatului pe care o visam trebuie să eşueze pe stîncile acestui coşmar? Poate că pînă la urmă cineva va continua aceste întrebări şi va forţa chiar nişte răspunsuri.