Nu e doar despre copite

Becali a construit Steaua cea mai bună a ultimilor ani cînd încă nu voia să scoată bani din ea pentru binefaceri. Complicată soartă

Ne putem face că nu vedem, ne putem uita în altă parte. N-are a face. Becali e iar aici, pendulînd între biserică şi microfoane. La ultima ieşire sub soare, minune! Fostul Gigi, actual George, a rezistat eroic măciuliilor audio cu care era împuns din toate direcţiie. A zis ceva, ironic-amar, despre calitatea lui de infractor, dar atît. Deşi reporterii au plonjat adînc după toate întrebările imaginabile şi chiar după unele de neimaginat, tentîndu-l (ca) în deşert inclusiv cu subiectul Steaua, preopinentul a tăcut înţelept, deşi e limpede că îl mînca limba. Apoteoza asaltului şi a exasperării s-a arătat sub forma unei sentinţe interogative care suna cam aşa: „A zis cutare că tăcerea e cea mai bună, pentru că de la vorbe vi s-au tras toate”. După care i s-a pus microfonul în gură. Magic! Cetăţeanul Becali era împins să cuvînteze cu un îndemn la tăcere! E momentul să ne crucim.

E şi motivul pentru care destui privesc această ieşire din închisoare cu teamă. În ciuda unor sfaturi ale apropiaţilor şi probabil a condiţiilor eliberării înainte de termen e probabil ca frîna în exprimare a unuia dintre cele mai vocale personaje publice să nu reziste. N-ar fi logic. Şi-apoi e o lume creată pentru libertatea oricui vrea să zică orice. Sigur că gura a bătut posteriorul în cazul lui mai abitir decît în oricare altul. Dar necunoscute sînt căile ego-ului. O fi mai uşor să pariezi pe aşa ceva decît pe victoria Stelei în Cupă, Ligă şi campionat? Om trăi şi-om auzi. Cînd a intrat, Becali era multe lucruri. Acum el mai e doar Steaua, o echipă fără siglă şi în divorţ cu galeriile. Steaua era un Maybach pe vremea cînd mergea bine afacerea cu terenuri. Azi a ajuns doar un tractor. O maşină de cash, dacă ne luăm după o primă declaraţie a proprietarului. De fapt, aici e miza cea mare şi frica adevărată în privinţa noii condiţii a omului tuturor controverselor. E despre ce va face, dincolo de ce va zice.

Steaua e cînd una, cînd alta, o entitate cu formă nedeterminată. Impresia e că, pentru patronul ei, între o vacă de muls şi un cal de curse nu există cu adevărat o diferenţă ontologică. Ambele creaturi sînt, la capătul zilei, „elemente de producţie”. Cu vaca e mai simplu. Nu rişti, nu cheltuieşti prea mult, te alegi cu puţin. Reuşita animalului de rasă implică în schimb investiţii, pasiune, risc şi un jocheu de clasă. Dar recompensa, de bani şi faimă, e din altă dimensiune. În alte vremuri, Becali se putea face că nu-i pasă. Acum e obligat să performeze cu Steaua sau să o lase pentru a nu se prăbuşi o dată cu ea. În faţa acestui destin de mare viteză, vorbele sînt doar muşte pe parbriz.