Apocalipsa drept înainte

A început decontul tuturor prostiilor penale, rămase în fotbal ca nişte bombe cu ceas Timpul duce Liga Întîi ca un covor rulant spre abis. Unii se foiesc şi se răsucesc, alţii zîmbesc şmecher, dar cu toţii sînt prizonierii acestei fatalităţi […]

A început decontul tuturor prostiilor penale, rămase în fotbal ca nişte bombe cu ceas

Timpul duce Liga Întîi ca un covor rulant spre abis. Unii se foiesc şi se răsucesc, alţii zîmbesc şmecher, dar cu toţii sînt prizonierii acestei fatalităţi care mai nou oscilează între mistic şi absurd. Miriuţă, fost la CFR, şi Ionuţ Voicu, ex-Rapid, au invocat răsplata divină pentru faptele inumane ale foştilor angajatori, care s-au hotărît senin să nu-şi mai plătească oamenii pe luni şi ani, ba chiar să-i dea în judecată pentru contractele pe care cluburile însele le-au întocmit cu ei. Şase jucători de la Braşov, echipă pitită sub paravanul insolvenţei, au fost puşi pe liber în plin campionat. Ei nu se mai pot angaja pînă la finalul sezonului, perioada de transferări s-a încheiat. Iată cum o lege a statului român încalcă o lege fundamentală a aceluiaşi stat: dreptul la muncă. Nici mai mult, nici mai puţin.

Şi fotbalul? A îngheţat precum un arici în mijlocul şoselei, hipnotizat de farurile orbitoare ale acestei fatalităţi instituţionale. Pînă să reacţioneze se petrec nedreptăţi uriaşe. O echipă care alege să se pună sub protecţie financiară devine un despot medieval pentru propriii angajaţi. Iată aberaţia supremă: ocrotind firmele, statul român condamnă la judecată sumară şi execuţie cetăţenii acestei profesii. Omul devine un nimic. Îl poţi arunca la coş ca pe o jucărie de pluş de care te-ai plictisit.

În ziua de azi se poate renunţa la orice jucător ca la un furnizor de hîrtie igienică. Ambii sînt în relaţie contractuală cu un club care pentru a-şi salva pielea le-o pune altora pe băţ. Înţeleg că fotbaliştii nu pot avea contracte de muncă, pentru că acelea pot fi rupte oricînd cu un minim preaviz. Interesant. Deci o firmă se poate lepăda de oricine, oricum, dar o persoană fizică, nu! Atunci, zic unii, cluburile insolvente să fie retrogradate! Măcar nu mai iau banii din drepturi TV, că oricum nu-i plătesc celor cu cîrca. Perfect! Doar că şi televiziunile au făcut un contract pe un numar de meciuri. Şi atunci ar putea zice că nu mai au chef să cumpere un produs avariat. Iată cum prostiile şi furăciunile anilor nebuni, în care fiecare făcea ce voia, iar cei ce conduceau dormeau atît de liniştiţi încît n-au putut să-şi prevadă nici măcar propria cădere se rostogolesc acum peste capetele noastre.

Nu e nici un ghinion şi nici o excepţie. Noi vedem în fotbal ceea ce se întîmplă în cam toate domeniile, fără a beneficia însă de publicitatea acestuia. Capitalismul de pradă e gata să distrugă acum şi cel mai popular sport. Pînă să se armonizeze legile, pînă să-şi facă efectele, mulţi vor fi îngropaţi fără cruce. Noi chiar că sîntem la stadiul de „Aferim!”, încă nu s-a desfiinţat robia. E drept, şi din vina capetelor plecate. Conducătorii new trend ai fotbalului ar trebui în primul rînd de asta să se ocupe, să ne mai apropiem de secolul XXI. Hai, cu puţin efort o să ajungem şi la paş’opt…