Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Timpul regăsit

Ceea ce trăim alături de Halep e senzația rară a antamării gloriei.

Cel mai enervant e atunci cînd, a doua zi după o finală pierdută – și Dumnezeu știe că am avut destule! -, dai cu ochii de ziarul din […]

marți, 10 iunie 2014, 8:59

Ceea ce trăim alături de Halep e senzația rară a antamării gloriei.

Cel mai enervant e atunci cînd, a doua zi după o finală pierdută – și Dumnezeu știe că am avut destule! -, dai cu ochii de ziarul din dimineața de dinainte, cînd încă nimic nu se întîmplase, cînd totul era încă posibil. Nu numai ziarul doare, ci documentarea, păreri despre ce va fi, fragmente de opinii. O întreagă lume pierdută care își tînguie tristul destin.

Nimic nu sapă un gol mai mare în suflet, nimic nu te face mai mult să vrei a da timpul înapoi, să te întorci în acei zori în care orizontul era încă deschis, promițător. Retrăiești clipe amestecate acum cu fiere, te uiți la tine înapoi ca un antropolog al propriei vieți. Mi s-a întîmplat să fac aceiași pași, să încerc aceleași gesturi, să urmez succesiunea de fapte mici, insignifiante atunci, într-o încercare disperată de a reface cumva istoria la ale cărei zaruri ar putea cădea altceva. Psihoză.

Așa că atunci cînd, duminică, lîngă cafea am găsit ziarul din sîmbăta finalei de fete de la Roland Garros am avut o reacție aproape de blocajul fizic. Simona era acolo, cu toată finala în fața ei. Simona cu ochii închiși, plutind literalmente de fericire, așteptînd ca atunci cînd îi va deschide să găsească sub pom cadoul visat. Știind cum s-a terminat, te simți ca și cum cineva ar trage apa în tine. Surpriza uriașă a fost să pot privi acea primă pagină, acea figură extaziată, fără să am senzația că mănînc zgură la micul dejun.

Am stat și am privit-o pe Simona cu o excepțională liniște și împăcare de care numai ea se face vinovată. Apoi am verificat această rotire emoțională parcurgînd cele cîteva rînduri scrise de o ziaristă franceză înainte de joc: Simona Halep nu lovește cel mai puternic mingile. Simona Halep nu e cea mai îndemînatică. Simona Halep nu are fizicul cel mai impresionant. Dar Simona Halep face lucurile bine”. Ei bine, Simona a făcut lucrurile chiar foarte bine. Atît doar că nu a mai fost de ajuns. Pentru că, la acest nivel, în luptă cu adversarul, nu trebuie doar “să faci”, ci și “să-l faci”. Cu asta s-a ocupat Șarapova, campioană admirabilă și vicioasă, avînd măcar meritul de a fi anunțat că “n-am venit aici să-mi fac prietene, am venit la război”.

Din unghiul ăsta regretul, singurul, ar fi că Simona n-a știut să-i bage o bombă sub fustă. Cu Șarapova trebuie să te comporți fix ca ea: în clipa în care îi dai mîna să-i înfigi un cuțit în spate. După care să-i zîmbești și să o lauzi. A la guerre comme a la guerre. În rest, da, e poate prima finală pierdută – și nu e nimic glorios în a pierde – după care putem merge liniștiți mai departe, fără frică și fără regrete. Diferența e uriașă față de alte rateuri la potou: ni se dă dreptul nu doar să sperăm, ci aproape să știm că această finală a fost doar una și nu unica. Timpul nu mai e un ucigaș, e o dimensiune recuperabilă.

Comentarii (6)Adaugă comentariu

brotberuf (4 comentarii)  •  10 iunie 2014, 13:26

bravo, uite si un ziarist normal.

17 Nastase Tiriac (103 comentarii)  •  10 iunie 2014, 14:59

Tot mai bine maestre. Si-mo-na !

Vezi, nu Dorel. Dorel vine la tine cu miinile in buzunar, nici masina de gaurit nu are, si-si da aere, ca el e talentat. Dar din pacate e talentat la toate. Macar Dorela, …

Dar Simona era pe 4 mondial, iar fosta copila campioana si ramasa intirziata doar pe 8. La aparitia „intirziatei“ pentru setul trei, Simona trebuia sa-i arate arbitrului ca ea e pe 4 si are nevoie de 8-4 minute mai mult, ca s-a copt. Sa treaca pe linga Lebada din Lacul Lebedelor cu pasi marunti si apasati, ca o fetita rasfatata: mi s-a sticat papusa, mama (arbitrul) ma cheama la papica, dar sint suparata, plec in camera mea. Ciuciu. Sic.
Egal, pe mine oricum, cu rusnaca, nu m-ar fi multumit decit 6:0 si eventual 6:1. Si oricum, bine, am vazut niste sunculite pe cinste, a doua zi, la prezentarea cupei si in sfirsit rusnaci fericiti la prezentarea marfei lor.

Psss, bai Dor, pardonne-moi, bea o slipovita in loc de neologisme, ca la fel te-ai aprins si pentru Alexandra Berlusconi. Simona nu e de tine, e a noastra.
Cu drac, je moi, 17 N T de la Peris.

costin (3 comentarii)  •  11 iunie 2014, 3:32

Ce faci Radule?
Simona i-a bagat bomba sub fusta lui Masha in tie-break, cind i-a raspuns „in kind” oprind-o din ritualul serviciului.
Si bomba a explodat, Simona cistigind tie-breakul.
N-a stiut insa s-o calce pe grumaz la cele doua mingi the break pentru 3-1.
Data viitoare.

costin (3 comentarii)  •  11 iunie 2014, 3:36

Alta dovada ca bomba a explodat? Dupa pierderea tie-breakului, Masha a trebui sa-si schimbe fusta 😉

ghe (1 comentarii)  •  11 iunie 2014, 14:49

Dupa ce l-ati promovat 10 ani pe Becali, acum nu mai vorbiti tocmai voi de Simona.

Expat (1 comentarii)  •  13 iunie 2014, 15:17

E prima oara dupa multa vreme cand m-am uitat cu interes la tot meciul. In general echipele romenesti nu au mentalitate de castigator, tremura de frica in chiloti. La fotbal si handbal e deja in firea lucrurilor, cred ca stii ce spun.
La Simona am vazut lupta, tenacitate, minte si muschi. Felicitari chiar daca a pierdut. Macar a luptat si pot spune ca n-a fost ziua ei. Dar dupa cum a jucat sigur o sa vina si ziua ei. Pe cand la fotbal si handbal…nu ma mai uit.

Comentează