Cowboyul şi cobaiul
Froome e Petrică din fabula cu lupul. Dacă nu cumva este chiar lupul!
Arcul de Triumf s-a cutremurat sub forţa efectelor speciale. Apoi I s-a cerut lui Dumnezeu să o salveze pe Regină, ceea ce se vede cu ochiul liber […]
Froome e Petrică din fabula cu lupul. Dacă nu cumva este chiar lupul!
Arcul de Triumf s-a cutremurat sub forţa efectelor speciale. Apoi I s-a cerut lui Dumnezeu să o salveze pe Regină, ceea ce se vede cu ochiul liber că face, spre disperarea lui Charles of Viscri. Pinocchio de pe podium, cu faţa de culoarea tricoului, a încercat să-şi stoarcă o lacrimă. A fost prima şi ultima veritabilă ratare a acestui Tur al Franţei. Poate că ne doare inima un pic prea mult pentru ciclism. Mulţi se uită la Tur spre a face turism vizual, nu le prea pasă de puricii coloraţi care se tîrăsc pe serpentine. Spectatorii vin ca să alerge ca demenţii pe lîngă rutieri în pragul leşinului pentru că e nostim – pe un teren de fotbal ar fi instantaneu arestaţi. Dar poate că e ceva mai mult decît atît. Pe spinarea acestui sport se duce o bătălie epică. E despre ceea ce vedem. Cît încă sîntem lăsaţi să respirăm prin propriii plămîni, chestia asta e o miză.
Froome e un personaj dramatic. Pe cît se străduieşte mai tare să ne convingă că e „clean”, pe atît e mai puţin crezut. Nu e vina lui. E vina cowboyului. El e doar cobaiul. Froome ar trebui să înceteze a încerca să ne mai convingă. În acest moment, în sport, vorbele sînt de prisos. Cifrele spun totul. Timpii lui la Ax 3 Domaines şi Ventoux în raport cu cei ai lui Lance şi Pantani, cel de-al doilea decedat pe motiv de supradoză. Cifrele lui Asafa şi Gay, cei mai harnici în a stabili performanţe mondiale. Încercarea lui Froome de a ne face să credem că în ultimele zile a suferit e chiar de un penibil nesfîrşit. De fapt, el a dat lovitura de graţie vechiului ciclism, marcînd intrarea definitivă în era inesteticii eficiente. Un fost mare rutier mi-a mărturisit că britanicul arată urît pe bicletă. Parcă e un zidar grăbit, dînd repede-repede din picioruşe, ca să ducă mai repede mortarul la destinaţie. E orfan de frumuseţe, dar înfiat de star-system. Froome nu ştie ce e ăla ciclism. Acum doi ani de zile era un tip din pluton, unul dintre cei care ocupau un loc de muncă. Întrebat cum de rezultatele sale au apărut doar după ce a ajuns la Sky, născutul în Nairobi a declarat superb: „Înainte nu aveam încredere în mine, de frică să nu fiu lăsat în urmă atacam devreme şi mă sufocam. Ei m-au convins să aştept şi să accelerez pe ultima parte a unei ascensiuni”. Dumnezeule, ce simplu e! It’s like Chris-tmas!
Ar trebui să facem o gaură în tricoul lui galben şi să plonjăm în bolgiile de unde condamnaţii ne vor şopti despre eternele lor păcate. Şi de acolo în sus să începem teribila căţărare către adevăr. Şi nici măcar nu contează dacă nu vom ajunge la el, ar putea fi un munte nesfîrşit.