Afară de la Olimpiadă!

Există o prezenţă aberantă, un intrus dăunător Jocurilor.

Există tot felul de sporturi ciudate la Jocuri. Taekwondo, spre exemplu, disciplina cu cei mai mulţi purtători de drapele, nu se ştie de ce. Poate pentru că lobby-ul sud-coreean e mai tare […]

Există o prezenţă aberantă, un intrus dăunător Jocurilor.

Există tot felul de sporturi ciudate la Jocuri. Taekwondo, spre exemplu, disciplina cu cei mai mulţi purtători de drapele, nu se ştie de ce. Poate pentru că lobby-ul sud-coreean e mai tare decît cel britanic, care n-a reuşit să înghesuie rugby-ul între cele cinci cercuri. Mister. Mai e şi hocheiul pe iarbă, disciplina aceea de tapiri sau de scufiţe roşii mereu aplecate după ciupercuţe. Ca să privim din sens opus, la fel de bizar e, probabil, handbalul pentru tot ce e mai la vest de Canalul Mînecii. Jocurile sînt un mozaic de civilizaţii. Le putem accepta fără să le pricepem. Vă propun însă, cu tot subiectivismul, să cădem cu toţii de accord pentru a evacua definitiv şi fără recurs una dintre ele, cea mai comună şi mai federatoare dintre toate: fotbalul. Judecînd simplist, pare straniu să îi arăţi uşa celui mai popular dintre sporturi. Dar staţi un pic! Să privim capetele de acuzare şi apoi să dăm un verdict.

1. Fotbalul nu mai e un sport. E altceva. E un domeniu, un spaţiu în sine, ca agricultura sau industria, cu cifre de afaceri enorme şi mafii globale. Fotbalul, prin dimensiuni şi popularitate, s-a autoexclus din rîndurile disciplinelor normale.

2. Fotbalul nu are decît de pierdut la Jocuri. El îşi ţine petrecerile globale an de an, dacă nu chiar săptămînă de săptămînă. Celelalte sporturi se înalţă cu adevărat la nivel planetar doar o dată la 4 ani. O ritmicitate fără sens pentru fotbal.

3. Toate sporturile au ajuns să-şi trimită elitele la Olimpiadă. Nu şi fotbalul. Acolo persistă un bizar amalgam, jucători sub 23 de ani la care pot fi adăugaţi 3 peste această vîrstă. E clar că FIFA vede turneul olimpic ca pe o obligaţie.

4. Jocurile au o densitate a controalelor antidoping care dăunează fotbalului. Nemaifiind sport, n-are rost să fie controlat la fel ca atletismul sau ciclismul. Care nu pot închiria secţiuni de spital interzise doctorilor.

5. Atenţia acordată fotbalului la JO este de ruşine. E ca şi cum ai pune Regina să mănînce la „împinge tava”. Fotbalul e obstrucţionat ca imagine de celelalte sporturi, pe care le încurcă printr-o prezenţă intimidantă şi nedefinită.

Iată faptele. Priviţi eliminarea Spaniei: două înfrîngeri cu Japonia şi Honduras. Iraţional. De fapt, o sumă a celor de mai sus. Prin urmare, sînt lucruri care pur şi simplu nu merg împreună, ca laptele cu strugurii. Pentru savoarea fiecăruia şi sănătatea tuturor, să le consumăm separat!