Baba oarba

O sumă de compatrioţi suferă de sindromul „Ziua cârtiţei”. Adică în fiecare dimineaţă se nasc din nou, fără nicio amintire despre ce au făcut în viaţa de până atunci. Şi în fiecare seară mor fără să fi învăţat nimic

Fotbalul de aici se joacă de-a ruleta rusească. Are un pistol la tâmplă din care poate ieşi oricând balaurul sferic cu ţepi care a dilit planeta. Dar nu-i pasă. Se face că nu există. Faptul că primeşte bani mai puţini şi cu ţârâita nu îi provoacă nicio reacţie organică. Nu se resetează, merge înainte la ce-o fi. Câte o infectare în masă, na-ţi-o ţie, dă-mi-o mie de la echipe la loturi naţionale şi înapoi, sau pur şi simplu o leapşa de la vreun „şpriţ” cu băieţii. Un „baiet” fotbalist, cum i-ar zice Bergodi (cel mai liniştit dintre pământeni, că ninge, plouă sau e soare, dar asta înseamnă să ai o conducere puternică), face o năzbâtie într-o seară cu nişte camarazi, fără măşti şi distanţări, şi astfel îşi poate pune clubul la podea. Pentru că la noi echipele merg pe sârmă. Un simplu bobârnac le dărâmă. Vezi Astra. O formaţie trăind de pe azi pe mâine, şi nu de ieri de azi. E o minune că încă există în felul ăsta. Sau o ruşine.

Elefantul şi măgarii
La Astra e practicat experimentul „măgarul lui Buridan”. Patronul încearcă să îşi obişnuiască jucătorii să trăiască doar cu aer. Aceştia, la schimb, îl tratează din când în când cu vânturi. Astra reuşise la examenul european sezonul trecut, dar n-a fost lăsată la „facultate” de tătucul care şi-a făcut o religie din a nu plăti la timp dările. Acum e ultima în clasament. Şi i-a mai picat şi o infectare în masă. De fapt, scuzaţi, o testare pozitivă în masă, începem să ne cam prindem că adesea nu e acelaşi lucru. 15 jucători, apoi alţi 12, la drept credincioasa clinică a lui Becali. La retestare, altundeva, din primul lot au rămas doar 4 pozitivi. Între timp un meci a fost amânat. Se va lăsa cu amenzi şi alte probleme. Dar fără nimic învăţat, după cum cunoaştem muşteriii. Pentru care e mai important să nu plăteşti decât, la limită, să trăieşti.

Hai la groapa cu preţuri mici
La clinica prietenă, bănuiesc, preţurile au fost prietenoase. Sau cine ştie de ce s-au dus acolo. Cei doi patroni se ştiu, se împrumută. Acum fals pozitivii urlă din toţi rărunchii, dar n-ar trebui, e parte din experiment. Ia să vedem, trec şi peste asta? Data viitoare o să-i testeze poate pe marginea drumului, la doi lei proba. Sigur că astfel pot pierde mai mulţi bani la capătul poveştii, dar dacă e cineva care mai crede că „afaceriştii” din fotbal au multă logică în ceea ce fac să-şi dea repede două palme.

Caz de cruce
Fotbalul a fost cât pe-aci să nu termine sezonul trecut. N-a învăţat nimic. Fiecare face testele unde vrea, fără un ghidaj care să evite acest gen de aiureală. În continuare testele obligatorii au loc la două săptămâni, interval suficient ca virusul să facă înconjorul echipei nestingherit. Oamenii aceştia se joacă inconştient cu un business de multe zeci de milioane de euro, cu mii de angajaţi. Şi, nu?, chiar e momentul să facă asta. Te uiţi la conducători, patroni, arbitri, la meciuri fardate, teste la mişto, băieţi care se îmbrăţişează, schimbă tricouri, ca în vremurile bune, ca şi cum ar trăi pe altă lume. Te uiţi şi te cruceşti, în buna tradiţie a fotbalului preacuvios. Şi începi să înţelegi de ce îl invocă pe Cel de Sus de o sută de ori pe zi. Ca să cureţe după ei, de s-o putea.