Cine sunteţi?
Vremuri bizare. Stadioane goale, ambianţă din studio, jucători cu coronasabia deasupra capului, patroni sine Deo, salarii amânate sine die. Totul e incert. Şi peste această dezordine, hop Cavalerii Apocalipsei!

O serie întreagă de decizii de arbitraj rele, adesea capitale, brăzdează Liga Întâi. Poteci largi în câmpuri şi aşa sărace în recolte. Sunt vizibile din satelit, pentru cei care au ochi. Acestea nu mai sunt erori, sunt orori. Arbitrii au ajuns viruşi ai unui sistem şi aşa şubred. FC Arbitrii e o echipă care trage la titlu. Dacă am pune în contul ei punctele luate pe nedrept sau date neregulamentar am putea avea un nou lider.
FC Arbitrii
În plus, FC Arbitrii e structura cea mai sigură din campionat. Pe antrenorul ei grec nu-l dă nimeni afară, nu-l întreabă nimeni de nimic, nu-l analizează, nu-l trage la răspundere. Omul poate să facă fix ce vrea. Şi face. O echipă profită meci de meci de câte o decizie strâmbă? Tăcere. O altă formaţie e dezavantajată cronic de fluieraşi? Aceeaşi reacţie ca despre scrutinul de independenţă din Noua Caledonie. Acesta, dragi prieteni, e Paradisul pe pământ. Deasupra lor mai e doar bunul Dumnezeu, dar şi el e puţin ocupat.
Factorul haos
Necesitatea VAR-ului, a adeVAR-ului, e urlată acum de toţi, antrenori, jucători conducători, jurnalişti. Îmi vine să cred, dacă e să mai am o fărâmă de ironie blândă legată de aceşti extratereştri, că o fac dinadins ca să demonstreze tuturor cât de urgentă e implementarea sistemului de asistenţă video. Incapacitatea de lungă durată a FRF şi LPF de a-l pune pe picioare ne poate spune însă altceva. Ori că sunt la mâna acestei organizaţii care n-are niciun chef să-şi modifice obiceiurile sau să-şi strice ploile cu un astfel de mecanism de detectare a deciziilor corecte dincolo de ochiul, cunoştinţele sau conştiinţele arbitrilor, ori că ele însele nu sunt interesate, din aceleaşi motive. Oricum ar fi, un business de peste 30 de milioane de euro este acum pus în pericol, dincolo de felul în care sunt tratate crizele de coronavirus pe la cluburi, şi de acest factor de dezordine care a devenit de facto un jucător în Liga Întâi.
VAR-ul nu va acoperi totul
Dar VAR-ul nu va rezolva tot. Atâta vreme cât un arbitru care a stricat un meci oficiază peste câteva zile în Liga Naţiunilor sau Liga Campionilor, cât timp nu te poţi atinge cu nimic de ei, nici dacă ar lua mingea şi ar fugi cu ea până în poartă, o structură tehnică, un „robot”, nu e de ajuns. Un robot face ce îi spune omul. Pentru impunitatea acestei tagme pot fi formulate cele mai sumbre supoziţii. Un complex de interese naţionale şi europene i-ar face pe şefii fotbalului să nu se poată atinge de Vassaras & Co. Dar făcând astfel s-ar atinge de noi, toţi ceilalţi, actori, comentatori sau privitori ai unui spectacol greu încercat în pandemie.
Marele autogol
Merită? E în regulă ca această „bună guvernanţă” tot clamată de Răzvan Burleanu, cu merite certe, ca şi cu erori inerente, poate unele neforţate, cu anumite dispoziţii umorale de neacceptat, dar care în ansamblu ne-au dat impresia unui alt fel de management al fotbalului, să fie pusă la pământ de o gaşcă de cetăţeni trufaşi condusă de un balcanic ţâfnos, un grup de oameni care evoluează din rău în mai rău? Dacă da, e trist. Pentru unii, şi mai triste riscă să fie consecinţele. Căci acest autogol constant va ajunge într-o zi să schimbe scorul pe tabelă.