Jucându-te cu drăcuşorul

După ce a reuşit performanţa de a nu mai fi Steaua, FCSB a ajuns să nu mai fie nici măcar FCSB

Mihai Stoica se uită spre cer. Toni Petrea se uită în gol. Buş priveşte în pământ. Gigi Becali probabil că doar priveşte. Fireşte. Faţa îi e albastră, de la lumina televizorului. Gigi e un gamer cu pedigree de gambler. All in. All out. A scos 4, a băgat 4, a luat 5.

Mini Bayern-Barca
Trebuie să fie excitant. Degetele te mănâncă. Probabil că asta simte şi Alibec în faţa alegerii armelor pentru următoarea provocare din Counter Strike. Doar că el mai şi strike. Iaşi-FCSB 5-2 a fost un mini-mini-mini-Bayern-Barca 8-2. Nu scorul, nu evoluţia lui. Ideea de meci. O echipă plină de găuri care prin jocul deschis şi-a maximizat slăbiciunile şi o alta care nu s-a sfiit să profite. De altfel, Pancu merită un mic premiu pentru asumarea fără umbră a poziţiei de favorit înaintea meciului. Mai rar aşa ceva!

Ce îşi face domnu’ cu mâna lui
Pancu a înţeles că această echipă e în genunchi. Normal. Luptă pe trei fronturi. Împotriva coronavirusului, împotriva propriului patron şi apoi, dacă mai are cu ce, împotriva oricărei adversare ce îi iese în cale. Povestea e aproape pilduitoare. Pentru al doilea an consecutiv, echipa îşi compromite sezonul european şi finanţele din cauza rătăcirilor de start. Care start degeaba a fost bun. Când vrei să îţi faci rău cu tot dinadinsul, existe şanse mari să reuşeşti.

Infectologia, manual de aplicare
Totul a început într-o joi, ca orice poveste bună. Doi membri ai staff-ului au fost declaraţi pozitiv după testul COVID al întregului lot. Decizia din acel moment, cu avizul DSP, a dus totul de râpă. Cei doi au fost scoşi din schemă, ceilalţi au continuat cu veselie leapşa pe frisoane. În loc să îşi izoleze toţi oamenii, să îi retesteze şi iar să îi testeze, astfel încât să poată salva ce se mai poate, a fost luată decizia apocaliptică „Mergem înainte şi Dumnezeu cu mila!”. Doar că dacă l-a lăsat liber la joacă pe microscopicul ţepos, adresantul rugilor n-a avut în plan mila pentru cei care nu pricep pe ce lume trăiesc nici cu sila.

Când nu dai şoricelul pe un elefant
Izolând echipa până la confirmarea fără echivoc a celor sănătoşi, FCSB ar fi riscat amânarea unui meci, cel cu Voluntari (pe care ar fi ferit-o de riscul infectării), dar ar fi avut o echipă mai bună cu Topola şi, probabil, bună parte din lot cu Liberec. Poţi crede că ar fi fost un alt destin. Raţiunea pentru care nu s-a întâmplat aşa poate fi din ordinea noii austerităţi financiare din Berceni. Conform lui Ioan Andone, celor care nu se pot prezenta la un meci ar urma să li se oprească 100.000 de euro din drepturile TV. În cazul calificării în grupele EL însă, recompensa bănească ar fi fost de cel puţin 50 de ori mai mare. Minunată afacere, aferim!

Mai jos, mai încet, mai slab
E foarte probabil ca FCSB să-şi revină, poate nu până la a avea şanse de a câştiga titlul – asta ar fi normalitatea vremurilor –, dar clar pentru a se lupta la primele locuri. Precum cu coeficientul european, acest club mai are grăsime din care să consume. Arată însă de ca şi cum ar fi intrat pe o pantă ireversibilă a insignifianţei cu accente comice. Vânzoleala de jucători care azi îşi spuneau „Bine te-am găsit!” şi mâine „La revedere!”, promovarea tinerilor în rol de titulari europeni pentru ca mai apoi să fie scoşi în vrac după cel mult o repriză de handbal la Iaşi încep deja să nască bancuri.

Cine sunteţi şi ce vreţi?
FCSB e un tocător care încă nu duce lipsă de carne proaspătă. Până când? Până se închide de tot robinetul. Când o mână îl ţine deschis şi cealaltă direcţionează furtunul spre propriile cizme, deznodământul e cert. Şi vine Dinamo, flămândă, în plin experiment doldora de întrebări. Rezultat incert. Un derby, negreşit. Între unii care s-au încăpăţânat să facă totul greşit.