Poleiala altora

Suntem zumzăiţi cu minunăţiile fotbalului maghiar. Ni se dă exemplul absolut al unui sistem care va bubui asurzitor în lume. Deocamdată tot ce auzim e, cum ar zice Simon&Garfunkel, sunetul tăcerii

Bun interviul confratelui Andru Nenciu pentru site-ul Digisport! Întotdeauna e de folos să mai scoţi nasul din propria strachină şi să vezi ce se întâmplă pe la alţii. Mai ales dacă alţii sunt de prin preajmă şi au o istorie asemănătoare. Chiar dacă unii au furat startul spre libertate pe finalul comunismului, cu toţii am ieşit de acolo taraţi de deceniile de imbecilizare şi castrare morală. Eu, de pildă, mă uit şi nu-mi vine să cred cum doi sloveni fac spectacol în Turul Franţei. Mare cât o batistă, Slovenia e o ţară care ne arată cum te poţi reconstrui prin sport. Croaţii, cu toate metehnele lor, ne dau clasă la fotbal şi mai ales la transferuri, că de bani îi doare cel mai tare pe stimabilii de pe aici. Dar exemplul cu care ni se tot dă în cap este, mereu, cel maghiar. Şi mă tot întreb de ce.

Unde noi şi unde ei

Dragoş Boboc, intervievatul, impresarul care l-a dus pe Alex Băluţă la Akademia Puşkaş, spune direct că „nu ne-am putea compara deoarece ei (ungurii – n.a.) sunt cu 10 ani înaintea noastră”. Aha! Mă îndoiesc însă că ar pofti cineva să ne regăsim peste 10 ani acolo unde se află vecinii acum. Dacă noi ne plângem de coeficientul UEFA al cluburilor, care ne va băga în „Liga Şedinţelor” (Conference League :)), ei ar trebui să bocească lung, că sunt sub Liechtenstein! La coeficientul echipelor stăm rău, cu FCSB trăind încă din amintiri pe locul 75, întrecută de Qarabag, BATE au Ludogoreț. După locul 100, CFR se căzneşte să prindă din urmă Sheriff Tiraspol sau Maribor. Mai coborâm şi pe onor locul 122 găsim Fehervar, cu jumătate punctelor echipei lui Becali. Păi dacă am fi acolo i-ar cădea masca de pe nas încă mai tare ca de obicei până şi lui Orban. Al nostru, nu al lor.

Petrică Farkas

La naţionale ne asemănăm. Ungaria a făcut surpriza bătând Turcia în deplasare, dar luând-o pe coajă acasă de la Rusia, noi ne-am frustrat cu Irlanda de Nord şi am creat o mică senzaţie învingând Austria. Şi, sigur, abia aştept să ne regăsim faţă în faţă, de s-o putea, într-un meci decisiv pentru Euro, să tranşăm chestiunea! Să vedeţi atunci cum dintr-o dată absenţa spectatorilor va fi o binefacere, oriunde s-ar juca. Căci proştii orişiunde cresc.

Ştiu, aud, văd contraatacul. O casă în construcţie seamănă până la păcăleală cu una în paragină. Ungaria acum se clădeşte. Roadele se vor vedea peste câţiva ani, ni se zice. Doar că ACUM suntem deja peste câţiva ani! Căci acum câţiva ani auzeam acelaşi discurs. Acelaşi Petrică, acelaşi lup. Ni se spune despre salarii de 50.000 de euro. La preţul ăsta, performanţa pare şi mai mică. Sigur, e posibil ca Ferencvaros să dea lovitura, după ce au eliminat Celtic primesc Dinamo Zagreb. Mare încercare, dar baftă lor să o treacă! Şi apoi să parcurgă restul de drum lung până la a confirma spusele celor care, nu neg, or vedea mult mai departe decât ochii unui muritor de rând. Deocamdată, poza e cea de mai sus. Asta nu ne face pe noi mai deştepţi. Nu e despre capra vecinului. E despre a nu ne rătăci şi mai mult în poveşti nemuritoare.

Şi dacă nu e despre fotbal?

În fine, ajungem în miezul miezului. „Cred că aproximativ 70% din bani vin de la stat şi restul din privat”. Da. Orban – al lor, nu al nostru – e darnic tare. Punga lui pare a fi fără fund. Dar atenţie la „banii gratis”! Niciodată nu sunt ce par a fi. Dacă de atâţia ani se pompează fonduri fără mari rezultate e poate şi pentru că guvernul Ungariei foloseşte sume impresionante pentru a-şi fidesz-liza oameni şi organizaţii. Performanţele pot aştepta. Ceilalţi care nu sunt cuminţi, jurnaliştii de la Nepszabadsag sau parlamentari de opoziţie scoşi în şuturi de televiziunea publică, găsesc caseria închisă. Ungaria a fost un mare exemplu democratic pentru românii neplonjaţi în bezna naţionalismului (care e altceva decât patriotismul). Aşteptăm cu înfrigurare să devină şi un exemplu fotbalistic. Până atunci să punem un pled pe noi, că s-a făcut cam târziu.