Corona şi coroana

Craiova e campioană. La ora asta, în minutul ăsta, în secunda asta, care tocmai a trecut

Dacă am băga în capul unui computer toate datele luptei la titlu, jocul Craiovei, jocul CFR-ului, punctele, meciurile ce vin şi unde se ţin, arbitrajele, echilibrul intern, adversarele şi mai ales Adversarul, SC FC VCC-19 SA, e clar pe cine va da câştigătoare.

Cea care își caută norocul

Fără umbră de îndoială, Craiova aceasta, cea din poza de duminică seara, defilând la Botoşani, în ritmul penaltyurilor şi al jocului avântat, ar ieşi victorioasă, iar CFR-ul acesta, cel de luni dimineaţa, cu alte infecţii (previzibile după cea a lui Păun) venind să pună bomboana pe ceea ce arăta a fi un tort la sfârşitul sezonului regulat, dar în care acum cineva a aruncat nişte pumni de grâu, e perdantă. Dinamica echipei lui Bergodi, cu întreaga structură Rotaru în spate, construită cu grijă de la naştere până în vremurile noastre, e una care nu lasă loc de scărpinat în cap. Craiova nu doar că bate, câteodată cu noroc, dar îşi şi caută norocul, aşa cum s-a întâmplat în victoria de la Cluj, adevăratul meci de cotitură.

Ziua când s-a răsturnat poza

Acum un an sau doi s-ar fi mulţumit cu egalul dinspre final, speriată de soliditatea, cinismul şi capacitatea de a lovi oricând a adversarei. În iunie a fost altfel. CFR ar fi trebuit să vrea să păstreze scorul, 2-2, care i-ar fi lăsat cele 4 puncte diferenţă, un avans nu doar material, ci şi psihologic. Acolo, în acea zi, poza a fost răsturnată. În ciuda primei poziţii şi a celor două sezoane de mărşăluit prin Liga 1, clujenii îşi jucau, fără să ştie, ultima şansă de a ţine la respect Bănia. Istoria are ironii de felul ăsta. Iar CFR a râs, prea multă vreme după unii, de toţi ceilalţi. Forţele vizibile şi invizibile sunt gata să râdă la urmă.

Amenințarea lui Rotaru, replica lui Bergodi

Craiova e campioană, e atât de simplu. N-are cum să nu fie. Are tot de partea ei. Nu doar o echipă, ci şi un lot solid plus un antrenor superb, scos din joben ca un soi de bizarerie a soartei (Bergodi care plonja cu Voluntari către liga secundă e pe punctul să ia titlul în acelaşi sezon cu Craiova; e ca şi cum Di Biagio, retrogradat deja cu Spal, ar fi fost pus în iarnă la Inter cu care ar fi răpus Juve – pazzesco!). Nu există frământări interne. Totuşi, ştirea lansată de Mihai Rotaru cu amenzi de până la 10.000 de euro pentru cei care se infectează le-o fi ridicat părul în cap unor jucători. De unde şi dezminţirea lui Bergodi, care şi-a contrazis pentru prima oară deschis patronul. Un amănunt? De văzut… Acest campionat se joacă în toate detaliile lui de pe teren şi din afară, un gest în faţa porţii, o gafă, un fluier, o ieşire cu prietenii în oraş. Craiova e campioană pentru că a bătut CFR la toate aceste capitole. Bătălia cu rivala e ca şi câştigată. Craiova mai are doar un hop de trecut. Craiova.

Trăim de azi pe mâine

Dacă mâine apare vreun infectat la liderul avansat al clasamentului, ce se întâmplă? Şi dacă Rotaru pune în aplicare amenzile? Mulţi de dacă, e drept. Dar fotbalul nostru a trăit după principiul, pe care îl vedem aplicat şi acum, când mor oameni şi speranţe, că „mie nu mi se poate întâmpla”. Şi când i se întâmplă, e sfârşitul lumii. Craiova a fost ferită de COVID, dar cine poate spune că fotbaliştii ei, cei mai buni pe terenul postizolare, sunt mai breji decât alţii când scapă în „civilie”? Prevenţie perfectă sau pur şi simplu de noroc? Azi Craiova e pe val, iar CFR, cu apă-n gură. Pandemia ne-a arătat însă că habar n-avem ce şi cum va fi peste un ceas.

Pravoslavnicului fotbal românesc, cu vagoanele lui de cruci şi de „Doamne-ajută!”, i se potriveşte vorba „Dacă vrei să-L faci pe Dumnezeu să râdă, spune-i ce planuri ai”. Mâine nu e azi-ul care n-a fost, nici el, ieri. Trăim de pe acum pe acum. Acum, Craiova e campioană.