Titlul din eprubetă

Un campionat stă să repornească. De data asta, chiar putem spune că nu se va juca doar pe teren

În ciuda citirii apocaliptice a legilor, e improbabil ca Liga 1, odată plecată la drum, să fie oprită de îndată ce apare un caz de COVID. Există o lege a proporţiilor. Şi o asemenea măsură ar fi dezechilibrată. În plus, evoluăm. Nu mai suntem nici atât de speriaţi, nici atât de vulnerabili ca în prima zi.

Umanitatea s-a mişcat relativ bine în multe locuri, aici n-a fost atât de rău pe cât ne-am imaginat sau pe cât înapoierea noastră structurală ne-ar fi lăsat să credem. Legile au fost impuse cu vorba bună şi cu bastonul financiar (sau cu cel de cauciuc, în India).

Imensa majoritate a populaţiei trăieşte mental cu această boală transmisibilă fără a mai dârdâi de frică la fiecare generic de ştiri. Rămâne nesoluţionat în parte respectul pentru reguli (chiar dacă par stupide unora, precum era spălatul pe mâini până deunăzi).

Mai ieri am intrat într-un loc pe uşa căruia scria mare, într-o limbă de circulaţie naţională, că portul măştii e obligatoriu. Un tip cu pălărie fancy, îmbrăcat cu stil şi care nu părea orb a intrat nonşalant şi perfect descoperit. Vânzătorul a oftat. Cică dacă zice ceva, clientul n-o să mai vină să cumpere. Atât de proşti suntem, câteodată.
La fotbal, lucrurile se prezintă rezonabil. Băieţii au stat în case (cei mai mulţi) au respectat convenţiile (deşi sunt convins că în cantonament au făcut ce au vrut), s-au lăsat testaţi şi răstestaţi, cum era firesc. Nu ştiu cine îşi va asuma riscul să închidă tot dacă apare un caz. Nemţii n-au făcut-o. Dar un lucru e previzibil. Dacă virusul nu va omorî campionatul, ar putea în schimb ucide şansele la titlu ale celor de care se lipeşte cumva, nu se ştie cum.
Un infectat sau mai mulţi înseamnă carantine şi izolări locale, ba chiar neprogramări de meciuri. Imaginaţi-vă că apare la CFR, FCSB sau Craiova! Sau la două dintre ele, direct sau prin jocul comun, cum e cel dintre clujeni şi bucureşteni în chiar prima etapă de la reluare.

Cu 8 meciuri rămase şi 4 puncte diferenţă între cele trei, orice contează, orice gol, orice absent. Un 0-3 la masa verde (cum ar vrea LPF) în cazul declanşării unui focar ar însemna final de drum. Adio, titlu!

E o sabie a ştim noi cui atârnată deasupra capetelor tuturor. Poate şi un îndemn la cât mai multă seriozitate, mai ales în viaţa de acasă, mai ales acum, când valuri de oameni ţinuţi în chingile ordonanţelor militare, tind să se reverse către plăceri şi să creeze riscuri noi.

Va trebui ca fotbaliştii să trăiască, practic, la fel ca înainte, doar cu ieşiri la antrenamente şi la jocuri. O vor putea face? Vor putea rezista tentaţiei copiilor care îi vor trage spre lume şi viaţă? Aici s-ar putea juca titlul, oricât de nedrept ar părea. Ştiţi, mai toţi sportivii vorbesc despre sacrificii, despre viaţa specială pe care o duc, despre copilăria muncită etc.

Ei bine, e timpul să verificăm cât adevăr e în toate aceste autosanctificări. Pentru că mai ales acum, toată această conştiinţă, dacă o au, e chemată la bară. Şi nu, nu ca să danseze!