Blestemul tinereţii

Faptele sunt încăpăţânate. De aceea s-au născut vorbele

Vaietele se înalţă până la zei. Şi zeii se încruntă, îşi pregătesc fulgerele şi molimele, mai e puţin şi vor decreta sfârşitul lumii ăsteia mici şi păcătoase. Vina ei? Aceea de a crede că viitorul sunt tinerii. Ba nu, mai rău, aceea de a crede că există viitor când, de fapt, singurul lucru palpabil şi rezonabil este prezentul, acum şi aici, nicio clipă mai încolo. Niciun metru mai departe.

Prezentul e acel aut pe care antrenorul român îl cere ca pe ultima ţigară dinaintea execuţiei, „Dacă e al meu, dă-mi-l!”, prezentul e tot ce putem gândi, tot ce putem visa, tot ce ne putem permite. Mâine? Să se prăbuşească lumea cu totul, ce treabă am eu?! Acest fel de a vedea lucrurile e din ordinea firească a lucrurilor de pe aici. Nepăsarea faţă de orice depăşeşte cercul îngust al interesului imediat, incapacitatea de a înţelege că dacă nu te uiţi un pic în zare, dacă nu ai imaginaţia să crezi că nu eşti singur pe lume, că lumea îţi va cădea în cap, toate au construit, cu răbdare şi aplicaţie, mediul otrăvit în care respirăm răpiri, violuri, crime şi poliţişti care par desprinşi din benzile desenate apocaliptice.

E firesc ca o parte din indolenţa aruncării deşeurilor în natură, caracteristică populaţiilor troglodite care nu ştiu decât de burtă şi sub-burtă, să se deconteze cumva şi în fotbal. Supliciul suprem aici e acela de a-ţi păsa. Regula draconică a doi (nu unul, doi!) jucători sub 21 de ani care trebuie să se regăsească în orice echipă de prima ligă la începutul unui meci a provocat lungi proteste. Clar că orice restrângere a libertăţii (a unui club de a-şi alegere propria politică) frânge naturalul lucrurilor. De-a lungul vremii, asta a născut mici sau mari monştri. Dacă, sigur, ei nu existau deja.

Tinerii în Liga Întâi, aşadar. Puşi cu forţa de FRF pe teren. Cu 2 din 11 la start de meci, procentul lor într-o echipă obişnuită e de 18%. Dacă e adevărat ce susţin adversarii regulii, care îi mai şi scot timpuriu din echipă, atunci ei ar trebui să fie o povară pentru formaţia lor. Şi ce să vezi? Cu 16 goluri din 79 marcate în L1 până la momentul acestui text, se dovedeşte că ponderea lor e de 20% din total.

Randamentul lor e mai bun deci decât al celor mai mari ca ei în ceea ce contează cel mai mult: mingea în poartă. Anexa la această statistică e prezenţa printre marcatori a unor fotbalişti de 22 ani, infirmând astfel prevestirile sumbre conform cărora, odată depăşită vârsta la care clubul e obligat să îi folosească, se va alege praful de ei.

E doar o socoteală parţială, de acord. Dar e un fapt, cu care, după cum ştim, e greu să te cerţi dacă ai totul la locul lui. Tinerii nu sunt un blestem, cum nu sunt nici genii din oficiu. Sunt doar ceea ce am fost cu toţii: viitoarea omenire. Cer să li se facă şi lor un pic de loc. Ştim, Culio e cel mai bun jucător din istoria CFR. Din fericire, istoria nu se opreşte la el. Şi nu se opreşte la nimeni.