Când a câştigat CFR titlul
Există foarte multe adverbe de timp în acest ultim titlu al CFR-ului

Când l-a adus pe „omul invizibil” Nelu Varga, care a plătit pentru dizolvarea insolvenţei şi a pus la bătaie mai multe milioane din retrocedări decât au fost dispuşi să o facă rivalii, mai zgârciţi cu banii scoşi tot din afaceri cu pământuri.
Când a adus lângă el oameni care l-au adus pe Dan Petrescu, acest buldog al rezultatului pe care poţi să-l înjuri, poţi să-l baţi că nu va lăsa din gură osul reuşitei cu orice preţ. Şi orice cost, da.
Bursucul ca Bruce Willis
Când Dan Petrescu a construit lotul acum două sezoane precum Bruce Willis şi-a făcut gaşca de killeri în filmul „RED”: veterani tăbăciţi, mercenari care „ucid” fără să clipească pe oricine le stă în calea simbriei, fie că sunt adversari sau propriii conducători. Astfel, ţinându-se cu pistolul la tâmplă unii pe alţii, au izbândit fiecare de frica celuilalt.
Când Nelu Varga a fost convins să nu-l dea afară, într-un acces de furie, pe Dan Petrescu în cursul sezonului trecut şi când a fost convins să îl roage „în genunchi” să se întoarcă la acest final de campionat.
Care nu era neapărat câştigat fără el. Deşi Omrani spune că „10 antrenori dacă am fi schimbat tot luam titlul”.
Când patronul a fost împiedicat de un angajat să îl scoată de pe teren pe Arlauskis în timpul unui meci pentru că luase un gol din lovitură liberă. Semn că există slugi şi slugi.
Când nu trebuie să alergi doar să nu te rătăceşti
CFR a luat titlul când Craiova şi-a vândut jucători determinanţi pe parcursul sezonului. A rămas cu banii şi cu buza umflată.
CFR a luat titlul când oltenii au început „să devină olteni”, după spusele lui Devis, şi totul a virat într-un coşmar. Craiova a intrat în play-off cu 4 puncte întârziere faţă de CFR. A ajuns la 14. A alergat după titlu şi acum riscă să nu prindă Europa.
CFR a luat (puţin) titlul şi când Viitorul şi-a pierdut pierdut complet busola în decembrie şi februarie. În opt meciuri a cîştigat doar 3 puncte. Măcar cu 12 (din 24!) era pe cai mari. Viitorul nu reuşeşte să iasă din pubertatea plină de realizări emoţionante şi erupţii greu de privit.
Când rivala de moarte nu te lasă să mori
Dar mai ales CFR a câştigat titlul, la fel ca Viitorul şi Astra la vremea lor, când s-a inventat FCSB. Nemaifiind Steaua, „bun al întregului popor”, a ajuns o slugă bună la toate. CFR a avut acest avantaj considerabil de a se fi bătut cu un adversar care îşi folosea în luptă o singură mână. Cu cealaltă îşi dădea palme.
CFR a luat titlul când Dică a spus că dacă ar avea mai multă libertate ar realiza mai mult. De la piesa de teatru „Centrul atacant a murit în zori” parcă niciodată nu am resimţit mai puternic senzaţia de prizonierat a unei fiinţe.
CFR a luat titlul atunci când la meciul cu FCSB din Gruia staff-ului adversarei i-a fost mai frică de gura patronului în caz de înfrângere decât de pierderea titlului un pic mai târziu. Aşa că a jucat la zero. Şi a reuşit.
Când nu ai priteni în fotbal
CFR a luat titlul atunci când patronul FCSB a transferat jucători despre care nu ştia la ce folosesc.
CFR a cîştigat titlul de fiecare dată când Becali a şters pe jos cu propriii fotbalişti. Chiar dacă, spune el, a făcut-o „cu dragoste”. Şi dragostea poate ucide.
Dar mai ales CFR a câştigat titlul pentru că omul care i-a stat în cale s-a învrăjbit cu toată lumea. Are cei mai puţini prieteni în fotbal. Or, fotbalul e o mare şi frumoasă familie, nu?…
În fine, CFR a câştigat titlul când n-a mai trebuit să divizeze şi să domnească. A fost de ajuns să domnească. De restul s-au ocupat ceilalţi.