Arma absolută

Bombele, tancurile, submarinele, avioanele şi portavioanele nu sunt de ajuns

Poţi să distrugi oraşe, să omori un terorist cu o lovitură directă, apoi cu o a doua pe cei care se strâng imediat să mai salveze ceva şi cu a treia toată familia care vine la înmormântare, poţi să laşi copii orbecăind murdari de praf şi sânge în cartiere proaspăt devastate de rachete deştepte filmate în căderea lor de telefoane deştepte, tabloul e incomplet. Acestea sunt doar consecinţe. Războaiele. Şi opusul lor, Jocurile Olimpice. Acum sunt în aceeaşi barcă. Copii ai aceleiaşi idei geniale despre cum să poţi să faci orice pretinzând că faci exact opusul, mereu cu degetul pe butonul de lansare al armei absolute: minciuna vândută ca adevăr.

Iată adevărata bombă atomică, de când cea reală a devenit nefrecventabilă. Ea şterge de pe faţa pământului populaţii întregi începând cu creierele lor. Nu există dispozitiv mai puternic de anihilare. Pronunţate la infinit, mantrele minciunii se infiltrează zi după zi în creierele obosite sau leneşe, sau needucate, sau ne-curioase, în cele care se predau de bunăvoie pentru că viaţa lor e farfuria din faţa nasului, mingea din bombeu, pedala de sub picior, volanul sau silicoanele dintre palme. Aici suntem. Fraţii Wachowski. Nu li se poate da, dincolo de toate celelalte primite, şi un Oscar pentru cel mai real film de ficţiune? Cum ce film?

Când Jocurile sunt doar pentru zei

Din când în când se organizează Jocurile Olimpice ale comediei. De exemplu, cele din 1988, de la Seul, când, de dragul reîmprietenirii dintre SUA şi URSS a fost acceptat cel mai sălbatic dopaj. PyongChang e şi el sus pe tabloul de onoare al hilarului. Ajunge să fi privit coregrafia burlesco-frisonantă a majoretelor nord-coreene, înconjurate de securiştii ţării lor, înconjuraţi de paznicii celeilalte ţări a lor, înconjuraţi de o mulţime de oameni liberi care se făceau că nu văd nişte prizoniere puse să se scălămbăie de dragul apropierii „istorice” ale celor două Corei. Micul Kim trebuie să se fi distrat de minune văzând cum şeful CIO, domnul Bach, şi tot Occidentul (fabulos entuziasmul de la CNN!) înghit nemestecată găluşca pe care le-a servit-o. Iar după ce flacăra se va stinge, el şi Trump îşi vor relua micile lor lupte infantile. Drept e că au un exemplu minunat despre cum poţi să-şi faci de cap şi să primeşti mai apoi temenele.

Un nou sport olimpic: privitul cu mâinile la ochi

În ciuda celei mai bine documentate afaceri de revelare a unui dopaj de stat dintre câte au existat (uitaţi-vă la documentarul „Icarus” de pe Netflix, acesta chiar propus la Oscar), în pofida recomandărilor cele mai serioase ca Rusia, cu o mie de sportivi implicaţi în operaţiunile de acoperire a probelor antidoping, să fie exclusă de la sărbătoarea din Coreea de Sud (dar ce s-ar mai fi ales de frăţia inelelor?), această ţară a avut la PyongChang cam câţi sportivi a dus la Vancouver 2010. Penibilul absolut, ca un enorm hohot din ceruri, a venit atunci când unul dintre ei a fost prins cu meldonium. La curling! Să sperăm că stăpânul de la Kremlin a apreciat. Pentru mai multă seriozitate, a picat şi simpatica bobeuză Nadejda Sergheevna, prinsă cu trimetazidin. Repetaţi după mine: tri-me-ta-zi-din! Hai că nu e greu!

Şut şi gol. Totul e gol

„Rusia nu trebuie umilită”, a spus domnul Bach. Nu. Trebuie masată la tălpi şi după aia ne putem unge un pic cu nişte uleiuri aromate. Fostul şef al laboratorului de la Moscova e în programul de protecţie al martorilor, iar fostul şef al Agenţiei Ruse Antidoping a murit subit de inimă. Se mai întâmplă. Revelaţiile despre ce s-a petrecut acolo îţi taie suflul. Băieţii nu glumesc. Iar lumea se face că nu vede. Dopează un om şi va ieşi un ditamai scandal, dopează o mie şi nimeni nu va băga de seamă. Ce bine i-a învăţat Tătucul!…

Spectatorii vor agita steguleţe, se vor emoţiona, la nevoie vor vărsa şi o lacrimă. Pe morţi şi dispăruţi nu-i plânge nimeni. În marşul ei forţat către fericirea livrată de la un buton omenirea n-are timp de victime colaterale. Olimpismul merge înainte, netulburat în minciuna lui. Acum ştafeta e predată Mondialului rusesc. Va fi simpatic, pentru că şi omuleţii din iarbă au trecut pe la domnul Rodchenkov, omul care scotea fiolele una dintr-alta ca pe Matrioşci… Deja sunt indicii că şi ei…

Ei, cum şi ei!?, vor sări ca arşi cei care cred că fotbaliştii se dopează doar cu bani şi cu posterioare injectate. Ha, ha, ha…. Tot înainte, mândri pionieri! Priviţi hipnotizaţi şi aplaudaţi! Şi înjuraţi-i pe cei care vă deranjează somnul! Bombele adevărate sunt doar pentru cei treji. Pentru ceilalţi ajunge un şut în vinclu.