Banii jos!

Bebeluşul social care e fotbalul, mereu urlând după lapte, a găsit un nou sân

Dintr-o dată, Paradisul! Echipe moarte sau muribunde, conducători care îşi scotocesc prietenii, rudele, cunoscuţii prin buzunare pentru ceva mărunţiş ca să închirieze un stadion (că şi-au păpat demult milionul de euro încasat de la TV), toţi aceştia par acum că au moştenit o rudă bogată din America. Îi vezi parcă ţopăind în faţa unor cetăţeni sideraţi. Rămaşi mască. La Digi 24 primarul Tudorache „face cu ochiul”. Da, Rapid, echipă istorică a celei mai bogate comunităţi din România, ar putea fi readusă la viaţă cu o „gură la gură” financiară din fonduri publice. Noroc cu statul-glumă. Cel care ieri îi sălta pe edili pentru băgatul mâinii până la umăr, astăzi le deschide baierele sacului cu banul comun. Pe la 16 milioane de euro disponibile în cazul Sectorului 1 al Capitalei.

„Dar pentru tot sportul, nu doar pentru fotbal”, are grijă să se acopere primarul. Lipsă de oxigen de partea cealaltă a ecranului. Întâmplător pot pune la dispoziţie un dosar cam cât cel al Revoluţiei despre cum locatarii unui cartier din acest sector se luptă de mulţi ani pentru a le fi asfaltate câteva amărâte de străduţe în condiţiile în care plătesc taxe cam pentru echivalentul unor autostrăzi. Dar, evident, ei sunt puţini (voturi puţine). Şi nu reprezintă vreun ceva istoric. Sunt doar nişte oameni de care îţi pot bate joc, după ce în alegeri  le-ai promis luna de pe cer (aşa le trebuie dacă sunt fraieri!). Rapid e o miză, într-adevăr. Pentru fotbal, care e o parte din sport, care e o parte din această ţară. Dar Rapid e (sau a fost) o firmă care a dat faliment, în ciuda unei mari iubiri. Frăţia vişinie a eşuat. Şi acum, după ce patronii Rapidului au băgat clubul în groapă, iar fanii n-au reuşit să-l scoată de acolo, apare macaraua publică. Brrrr, la o parte, hăi, vin bănuţii contribuabililor! Trăiască republica socialistă!

La Timişoara e un caz de săpat, chiar dincolo de dezvăluirile lui Condescu, vorbe care, date fiind emanantul lor, sunt luate în balon. Dar care, cumva, se potrivesc realităţii. Această echipă cu banii primiţi (de la televiziuni) şi rătăciţi, care nu avea după ce să bea apă până deunăzni, începe acum să facă super-transferuri, să plătească salarii ce nu rimează cu nimic. De unde? Sigur, dacă timişorenii sunt de acord cu stropirea de la buget a unei astfel de firme, admirabilă, dar fără audienţă (vezi prezenţa la stadion), foarte bine. Îi întreabă însă cineva? De fapt, se întâmplă ceva profund aiurea. În spatele unei idei generoase – sportul susţinut de comunităţile locale – stă o rătăcire gravă.

Susţinut astfel ar trebui să fie sportul amator, de masă, nu entităţi private, cu atât mai puţin unele care şi-au dovedit neputinţa crasă de a exista pe piaţa liberă. Numele e important, da. Numai că a-l ţine paravan pentru toate incompetenţele şi jafurile înseamnă a-l omorî încă o dată. După care stăm şi bocim că de ce ne ducem naibii.