România, gheaţă la mal
Fotbalus interuptus de pe patinoarul Mureş e doar vârful banchizei. La noi, încălzirea planetei aduce îngheţul raţiunii

Primul lucru în caz de avarie: pasează responsabilitatea! Gazdele de la Târgu Mureş au presărat sare pe gheaţa de pe gazon şi pe rănile celor care îşi despicau pielea la alunecări, apoi au zis că de vină sunt oaspeţii, care ar fi premediat abandonul meciului.
Mi se pare evident, mai ales că doi dintre ei au refuzat de la început să ia parte la petrecere, motivând că şi-au uitat patinele acasă. Clar că a fost premeditat. În aceeaşi măsură în care, trecând pe lângă o prăpastie şi fiind cu minţile acasă, premeditezi să nu te arunci în ea. Apoi au fost arătate cu degetul televiziunile, care au insistat ca meciurile să se dispute la o oră de seară. Sigur, dacă s-ar fi jucat la ora 12 sau 1 după-amiază, sau măcar în Dubai, altfel stăteau lucrurile. Betonul se mai înmuia. Obrazul la fel.
Iustin Ştefan are dreptate. Aşa le trebuie televiziunilor dacă au tupeul să finanţeze acest campionat în care curând echipele vor introduce bucătărese şi Dorei găsiţi pe stradă în meciuri facturate cu peste o sută de mii de euro bucata, că nu vor mai rămâne jucători de păcălit.
În fine, adevăratul vinovat e Marius Avram. A dat drumul la meci. Dar dacă anula întâlnirea, vai de capul lui ce păţea! Că n-ai cum să ieşi bine din această şmecherie în care toţi se ţin bine în braţe. Cluburile ţin Liga, care ţine cluburile şi toţi stau într-un echilibru fragil ca nişte mamuţi pe o banchiză în derivă. Epoca de Greaţă.
Dar cubul de gheaţă de la Mureş ar trebui să verse paharul de whisky al lui Gino. Pentru că totul se leagă. Oricât de cinic ar părea, Sânmărtean şi compania ar fi jucat meciul dacă ar fi fost plătiţi şi nu batjocoriţi, dacă ar mai avea vreun ideal în afară de a fugi unde văd cu ochii de la Pandurii.
În inconştienţa lor ar fi jucat la sacrificiu dacă ar fi avut pentru ce. Iar la ASA ar fi mers probabil centrala dacă ar mai funcţiona ceva la această echipă ca o poveste tristă. Şi poate că Avram ar fi avut bunul simţ să considere că terenul e o glumă proastă şi să trimită pe toată lumea acasă dacă n-ar fi ştiut sigur că va plăti scump alegerea normalităţii.
La noi e ca la Popa Prostu’. Deştepţii stau la căldurică şi mai iau un mandat, celorlalţi fie le îngheaţă fundul, fie dau cu el de pământ. Urmează greve, desfiinţări, alunecări în comic. Acest cadavru răsturnat mai poate produce o colivă bună, dar atât – asta par a gândi conducătorii lui. Culmea e că mortul mişcă, după cum s-a văzut în această toamnă europeană. Şi ţipă după ajutor, dar cine să-l audă? Hai noroc, mai toarnă unul!