J’accuzzi!

Kafka. Asta îţi vine în minte. Procesul. Labirintul. Imposibila ieşire. Dinamo ne-a adus pe culmile exasperării

Zi de zi auzi câte ceva despre această echipă şi încerci să pricepi ceva, dar e greu. E greu pentru că, dacă nu dormi cu Dinamo în pat, îţi vine să-i dai un şut undeva, să se ducă, să-şi rezolve problemele şi să se întoarcă atunci când ne va putea spune în câteva propoziţii simple ce se întâmplă. Simple şi verificabile juridic.

Nesinguri pe lume

Dar asta nu e posibil, pentru că Dinamo nu e singură pe lume, e parte din această societate care învârte, incluzând banii de la televiziuni şi cei care vin pe lângă, peste 50 de milioane de euro pe an.

Şi din care ar trebui să extragem oamenii care să ne reprezinte, la nivel de naţională, în cel mai urmărit sport al planetei. Nu e o glumiţă whatsappică, e real.

Dacă pe 28 martie România bate Germania, prin cine ştie ce miracol, Iohannis va putea să o tachineze amical pe Mutti Merkel la următoarea şezătoare europeană.

De aceea fotbalul e important, pentru că e peste el însuşi. Şi un fotbal e un întreg. Iar acum Dinamo e partea muşcată a unui măr decolorat.

„Ai văzut asta, negrule?” *

Dinamo e ca un om cu temperatură 41. Lucrurile se întâmplă delirant. DDB, Cortacero, Negoiţă, Badea, Şerdean, Gane, Dinu. Şi derivatele.

Spasme permanente, cuvinte măreţe, acuzaţii gravissime. Un carusel continuu, ameţitor, de hârtii duse la bănci, comunicate, minciuni, anunţuri apocaliptice sau declaraţii megaoptimiste, în care Dinamo, pradă unei disperări galopante, riscă să-şi piardă nu doar locul în prima ligă, ci şi respectul de sine.

Dincolo de care totul e pierdut. Povestea lui Magaye Gueye. În jacuzzi cu două dame, omul s-a filmat printre clăbuci şi promisiuni de scufundări fierbinţi asociind înjurături cu numele lui Dinamo.

Mai bun la înot sincron

Galeria tocmai salutase ca o victorie epocală încheierea unei înţelegeri prin care senegalezul renunţa la o parte din salariu (pe care oricum nu-l merita dat fiind silueta supraponderală şi mişcarea pe teren), aşa că l-a iertat prompt, după câteva firicele de cenuşă pe care tipul şi le-a pus în cap.

Gueye a reapărut titular la dezastrul cu Botoşani. A ratat din poziţie ideală şi apoi i-a dat o pasă de gol adversarului Haruţ.

Într-un fel, e mai bine pentru Dinamo. Căci dacă ar fi produs vreo mărgică toate principiile care te ţin în viaţă mai ales când viaţa e grea ar fi fost aruncate la gunoi. Aşa, poate că se vor convinge unii şi alţii că şmecherul e mai bun la înot sincron printre fese decât la fotbal.

Când e să te ia dracul

Un necunoscut m-a abordat brusc: „Ce e cu DDBadea ăsta?!”. De spaimă m-a apucat sughiţul. Am întrebat la rându-mi. „Poate că ajută pentru că vrea să-şi spele imaginea”, mi-a transmis cineva de acolo.

Asta ar însemna că are remuşcări pentru perioada în care de la zeci de milioane de euro atraşi în club sau pe lângă club Dinamo a ajuns atât de rău încât a trebuit plasată în mâna „lichidatorului” Negoiţă. Dar asta ar presupune o recunoaştere a faptelor, a responsabilităţilor. Altfel e despre cum s-a zis.

„Pentru salvarea lui Dinamo ne facem frate cu dracul”. Frumoasă vorbă! Cum de altfel s-au născut multe pe aici, din dorinţa de supravieţuire cu orice preţ. Ştiţi. Sabia, capul etc.

Doar că dracul nu are fraţi, are doar supuşi. Dracul ştie să facă la perfecţie contracte din care doar el are de câştigat. Îţi dă un bănuţ şi îţi ia în schimb tot. Te ia şi pe tine, şi pe ai tăi.

Dracul e ca în piscina lui atunci când treburile sunt încâlcite, situaţia indescifrabilă. Atunci apare şi rezolvă totul pentru că pricepe cel mai bine dezordinea. Dezordinea e cea mai mare oportunitate.

Dracul, da, e un afacerist. Iar Dinamo a fost mereu o afacere, aşa cum limpede a spus-o Ionuţ Lupescu. Ăsta o fi fost dinamovist?

* citat din Magaye Gueye (video filmat în jacuzzi şi postat de el însuşi)