Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Prizonieri

Faza a fost aşa. Ghiţă, fundaşul, a atins mingea venită din picior cu mâna, mingea a ieşit afară, arbitrul a dictat convins corner, câţiva jucători din tabăra cealaltă au sărit la el. Arbitrul a arătat ferm punctul de la 11 […]

...

Olimpiu şi olimpicii

Am intrat pe ultima sută a unei ameninţări teribile. Jocurile Olimpice. Deşi nu sunt cele de iarnă, noi suntem pe tobogan. În anul de AUR s-ar putea să ne trezim fără niciun aur.

Ceea ce nu s-a mai întâmplat de […]

...

Pedalatul în gol

Poţi plânge de-a binelea când vezi clasamentele altora. Ca de fiecare Crăciun, L’Equipe votează primii şi primele zece din lume. Patru sunt din Europa de Est. Patru din tenis. Niciun român. Nicio româncă. În vreme ce liderul Cupei Mondiale la […]

...

Neagu a Franţei

România şi-a consolidat statutul de cea mai mică dintre naţiunile mari. O concurează doar Germania, altă rătăcită de soi. Dar nemţii au zeci de alte discipline pentru a se consola. Noi, aici, stăm atârnaţi emoţional de performanţele unei echipe care […]

...

În plata Domnului şi a doamnelor

Şi o vom lua de la capăt în această vastă întreprindere de consumat bani mulţi pentru rezultate puţine. N-ar fi o dramă, fiecare face ce vrea cu buzunarul lui. Doar că, vorba unui căpitan de navă eşuată, aici sunt banii […]

...

Victoriile care n-aduc victorii

Un gând în trena bucuriei: sunt succesele naţionalei de tineret un scop în sine?

Permalink to Victoriile care n-aduc victorii
marți, 24 noiembrie 2020, 10:54

Saloanele de protocol erau pline de flori şi de zâmbete. Se întorceau campioanele!

Cele mai bune din lume! Da, chiar cele mai bune. Sau poate nu chiar. Nu încă. Sau poate niciodată. Se întâmpla în anii ’90, în care trăiam alternând speranţele şi disperările, social mai ales.

Sportiv aveam naţionala de fotbal care ne scotea în lume, chiar dacă ăia cu mustaţă se mai strâmbau, şi ne pregăteam de ultimele Jocuri Olimpice de succes. Singurul necaz major era handbalul feminin. Acolo mereu aşteptam ceva.

Titluri pe casa scării

Şi acel ceva a venit. Aur mondial în 1995, bronz în ’97, aur din nou în ’99, aur european în ’98 şi 2000.
O nebunie, eram cu toţii în delir. În fine, în semidelir. Pentru că la toate aceste titluri era ataşat un asterix. În subsolul paginii era specificat că performanţele erau obţinute la tineret. Iar acel asterix nu s-a transformat niciodată într-un Obelix.

România nu a câştigat niciun titlu mondial, european sau olimpic la senioare în ultimii 60 de ani. Da, a jucat semifinale şi o finală, a mai luat medalii, dar n-a cunoscut niciodată succesul de la tineret.

De ce? E o bună întrebare. Una care se rostogoleşte azi spre fotbal.

Vechea dilema nouă

Două calificări consecutive la turnee finale europene U21 sunt echivalentele aurului fetelor handbalului de acum mai bine de două decenii.

La datul cu piciorul în minge concurenţa e mai mare, mult mai mare. Să depăşeşti sisteme mult mai productive decât al nostru, în societăţi mult mai bine aşezate, inclusiv la cap, e ceva ieşit din comun. La ultima participare am jucat semifinale şi nu am fost departe de finală.

Acum am prins trenul cel bun pe scara ultimului vagon, dar e mai greu să confirmi decât să surprinzi. Lucrurile stau bine deci. Există o continuitate. Există un decont pozitiv al investiţiei impuse în tineri.

Pe această bază bună se pune soclul unei dileme: naţionala de tineret e un scop în sine sau o treaptă  dedicată naţionalei mari?

A vedea dublu

Un şmecher (specie de care nu ducem lipsă) ar răspunde: şi una, şi alta. Ah, ar fi minunat de s-ar întâmpla aşa! Dar asta ar fi chiar aşa, o întâmplare.

Mai greu, spre imposibil, să pretinzi a urmări şi prinde doi iepuri. Pentru că, da, sunt doi, diferiţi. A căuta succesul tineretului înseamnă a pune în aplicare o strategie a victoriei, a sacrifica orice pentru rezultat.

Dimpotrivă, a vedea în naţionala mică un eveniment de etapă către un bine superior înseamnă a crea elementele de care are neapărată nevoie naţionala A, anumiţi jucători pe anumite posturi, sacrificând întâietatea performanţei în sine.

E vorba despre plierea jocului pe formarea unor fotbalişti care să intre repede, şi cu succes, la etajul de mai sus.

Cum fac alţii

La un campionat european de juniori în anii ’90 am văzut o naţională de handbal băieţi a Franţei jucând bine, dar schematic, o evoluţie lesne de citit.

Am întrebat, nedumerit, un oficial dacă nu vor să câştige aurul şi mi-a răspuns deloc stânjenit că nu, nu asta e ideea, lor li ceruse să scoată un inter stânga şi un pivot pentru reprezentativa de seniori.

Şi asta făceau. Franţa a terminat pe 4. Dar în anii următori a cucerit 10 medalii de aur cu echipa mare.

Există o hartă a cerului?

Nu pretind că ştiu ce trebuie făcut. Dar mă uit ce fac alţii. Şi ştiu că pentru FRF, care pare a crede că îşi salvează imaginea cu o performanţă de parcurs, zece turnee finale de tineret nu fac atâţia bani cât o calificare la seniori.

Pentru asta însă trebuie să ai un plan, dificultate endemică într-un for plin de interese imediate. Până atunci tot sperăm să se alinieze planetele şi minunatul discurs din vestiar al lui Ionuţ Radu să-i aducă un loc de muncă, nu unul de stat pe bancă. Şi tot românul să prospere!

Comentarii (8)Adaugă comentariu

adi_stelistul (36 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 12:16

Categoric rezultatele la tineret si juniori nu ar trebui sa fie un scop in sine. Sigur, pentru copiii care se bat acolo ele sunt importante si lor trebuie sa li se asigure toate conditiile necesare pentru a atinge rezultate cat mai bune. Altfel apare o frustrare care numai buna nu e. Dar pentru strategiile pe termen lung ale responsabililor sportivi scopul trebuie sa fie cresterea generatiilor pentru echipele de seniori.

itu52 (61 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 12:18

Asta înseamnă disciplină și cel mai important,să faci bine lucrul pentru care ai fost angajat. Câți din federație știu de ce semnează condica? Toți se uită la măscările lui Stoichiță și așteaptă deciziile „primului gânditor”. Tragedia este că nu ai ce pune în loc. Este ca la partide, toți vor puterea pentru avantajele poziției, nu poți lucra cu miere fără să-ți lingi degetele. Mai bine am face o federație din 11 persoane, cu portat cu tot. Organizare dezastruoasă peste o destabilizare programată a cluburilor tradiționale. Haos cultivat, hazard recoltat, toate dispuse pe rețeta de mult știută a nefructificării talentelor, indiferent de domeniu.

DJ Thrror (11 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 12:26

La fotbal e mai usor, iesi al 2-lea, astepti jocul rezultatelor. Prima calificare a fost spectaculoasa, meritata, incredibila. Asta de acum, chinuita, fara stralucire, fara rezultate de pus in vitrina. Am stat la jocul rezultatelor si am avut bafta, chioara. Sa-i vedem ACOLO! Acolo-si vor da masura valorii iar Mutu examenul de antrenor de nationala.

17 Nentori Tirana (99 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 12:49

Victoria din Austria n-a dus la o victorie in Islanda. Prostii au mai multa nevoie de un sut in fond pentru a face un pas inainte. De fiecare data cind un selectioner obtine o victorie, cind un bizon da gol ori bizonii de la mijloc par fotbalisti, trebuie sa te gandesti ca acuma sint sanse mai mici sa scapi de ei. Iar victoriile U21 au dus indiscutabil la situatia ca Ra-Doi sa vada luminite colorate si sa ni-l prezinte ca viitor pina si pe Nistor. ----- Cert este ca acest U21 in jurul tinerilor Hagi, Radu, … a fost singura nationala din ultimii multi ani care a si reprezentat natiunea. Mai toti au trait meciurile alaturi de ea. A fost si o echipa a FRF, a regulilor UEFA, nu numai a natiunii. Iar asta cu mult inaintea victoriilor de la CE ! Poate asta e calea. Noi am avut mereu echipe ale unor nea mister, nu ale noastre. Inca din anii 70 cind natiunea l-a desemnat fotbalist pe Dobrin iar un nea Angelo … Nu trebuie uitat barajul cu Grecia pentru CM din Brazilia cind nea Pi Turca a filozofat pina a surprins o intrega natiune astfel ca n-a existat nici un singur jurnalist care sa-i ghiceasca selectia, titularii si rezervele. De unii nu mai stia nici familia prin ce stepe si parcuri mai alearga asa ca Mister ramine doar cum de i-a gasit nea Pi Turca. Idea e ca noi am fi aliniat mereu altceva, am fi avut alt plan. Poate si FRF ar fi jucat altfel daca ar fi avut vreodata un plan. N-a avut, nu are nici azi, FRF a dat mereu incredere unui nea. Nea Angelo a facut ce-a vrut, PiTi nici nu discuta, nea Puiu a fost lasat sa mearga la Paris dupa catastrofele jucate cu opt jucatori fara contract si cu practic aceeasi loazeri, Contra a putut surprinde prin atitudinea caritabila fata de pensionari si loazeri care cautau contracte iar Ra-Doi a avut voie sa uite de U21, sa-si alega staful, pina si pe Dica, freza lui a avut voie sa stea ca un general pe margine si dupa meciul cu Islanda ! Caci asta e meciul de referinta, pentru acest meci ne-am pregatit mai bine de 6 luni, despre alt meci nici nu trebuie discutat.

Mihai (1 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 15:51

Ok cu articolul. Dar atunci vin si eu si intreb. De ce au contat rezultatele tineretului (fie el U21 sau U19) atunci cand am pierdut cu 7-0 sau 8-0? Atunci nu era tot formare? Nu de alta, dar in presa si chiar in emisiunile pe care le moderati se marsa pe ideea ca avem echipe de tineret varza si ca suntem de rasul lumii.

Calin (1 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 16:33

Nationala de tineret, alta data trambulina spre cea de seniori, a devenit un scop in sine. De ce? Pentru ca acum cativa ani, traiectoria oricarui cat de cat "talent in fotbal" trecea pe la cluburile mari din tara (Steaua, Dinamo, U Craiova, Rapid, etc.). De acolo prindeai in cativa ani un transfer in afara, la un club decent si apoi iti continuai cariera. Eh, de cativa ani s-a cam inchis povestea cu cluburile nationale. Nu mai sunt garantia unui nou inceput in conditii superioare financiar si de prestigiu. Si tinerii jucatori (sau impresarii lor inventivi) au cautat alte cai de a ajunge in atentia lumii fotbalistice. Una din ele e nationala de tineret (sau nationalele de tineret), care joaca periodic meciuri cu echipe similare din tari cu campionate puternice. Sa joci cu pustii lui Liverpool, ManUtd, Barca, Real sau PSG devenea noua sansa la vizibilitate. Si asa au inceput sa apara transferuri-surpriza, direct de la Regal Bucuresti sau Luceafarul Oradea la Brighton, Roma sau Atletico, fara sa mai treaca prin vama granzilor. Nationala de seniori capata astfel mai degraba un rol de resuscitare a carierei, pentru cei care fac banca la echipe mari si cauta, la un moment dat, alte zari de soare pline.

motanul incaltat (84 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 18:12

Definitia *** e sa faci tot timpul aceelasi lucru dar sa te astepti la rezultate diferite.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Golombioschi Ilie (33 comentarii)  •  24 noiembrie 2020, 18:50

Pentru ceea ce doriti dumneavoastra, o continuitate de performanta si la echipa mare a Romaniei trebuie conceput un sistem complet de performanta la toate nivelurile de reprezentare in cazul de fata fundamental la nivelul de reprezentare U19, nivel determinant, de importanta majora in evolutia carierei unui fotbalist de clasa. Ce se poate face punctual ? Regula 2U21 din fotbalul nostru trebuie schimbata, imbunatatita transformata in regula 2U19 unitara pentru toate diviziile, ligile din fotbal nostru. Aceasta imbunatatire majora acum se poate implementa acum, cu explicatiile, adecvate relativ mai usor decat in urma cu cativa ani societatea fotbalistica incepand sa inteleaga din ce in ce mai bine mecanismul acestei reglementari.

Comentează