Infernala Comedie

Cunoaşteţi expresia “a-ţi da cu stângu'-n dreptu'”. Există şi exprimări mai fruste. Să păstrăm însă măcar o umbră de limbaj elevat, în ton cu cel al jucătorilor de pe teren

FRF întreprinde o acţiune de autosabotaj. Prelungind regula celor 5 schimbări în loc de trei, dar menţinând obligativitatea de a începe meciul cu doi jucători sub 21 de ani şi de a rămâne doar cu unul până la final a declanşat cea mai vastă comedie tristă.

Chiar şi cu trei modificări antrenorii sacrificau una pentru a arunca la coş impunerea federală (vezi cazul Fica la CFR, schimbat înainte ca acul secundarului să execute o rotaţie completă). Acum e o veselie în formă continuată.

Hai la groapa cu cei mici!
FC Argeş cu Ionuţ Badea a executat la perfecţie manevra: 6 meciuri, 6 schimbări la primul aut. Cu un rezultat impecabil: 1 punct din 18 posibile. Artificiile, vă rog! Cu toţii au înţeles iute ce autostradă balizată li se deschide.

Domnul Jorge Costa s-a adaptat repede regulii anti-U21 aplicând-o la fiecare joc. Marius Croitoru, cu echipa devalizată de transferuri, şi-a titularizat propriul fiu, junior, care n-a apucat pauza pe teren – ce-i drept, a fost ţinut jumătate de oră, altfel, vorba unui hâtru, ce-ar fi văzut nea Marius de la soţie!

Și tu, Cristiano?
Până şi sobrul, profesionistul Don Cristiano Bergodi l-a executat repede pe tânărul Olteanu, ba chiar a ţinut discursul halucinant despre onoarea pe care i-o face jucătorului de a-l lăsa să debuteze. Ca şi cum ar fi avut de ales – l-a băgat că nu avea pe cine. Totul a devenit o glumă proastă. Suntem de râsul curcilor.

Concluzia e limpede şi soluţiile nu sunt o mie. În logica impunerii tinerilor, variantele sunt două, ori că ninge, ori că plouă.

Frână sau pedala la fund
Fie minţile luminate dau în marşarier prin renunţarea la regulă, revenirea la un singur jucător U21 şi, eventual, impunerea unui al doilea U23. Fie apasă pe acceleraţie prin obligativitatea menţinerii până la pauză a tânărului care acum poate fi înlocuit în minutul 1.

E ceea ce, de altfel, Gică Popescu, iniţiator avant la lettre al unei astfel de reguli, declară că ar fi făcut în faţa frondei cluburilor. Sigur, e mai uşor de zis decât de aplicat, dar e o opţiune. Putem fi mai curajoşi? Ia să vedem.

Tăcerea surzilor
De fapt, vitejia maximă e aceea de a dialoga în încercarea de a găsi un acord care să fie respectat fără pocnete din bici. Federaţia, cu Liga alături (dar când au stat ele cu adevărat alături?) ar trebui să se aşeze la discuţii cu conducătorii şi antrenorii, să îi facă să priceapă că nu pot trăi veşnic de pe azi pe mâine, să îi stimuleze să producă mai mult decât să cumpere (vast program!), să alterneze morcovul şi bastonul.

Deja sunt vorbe că această ligă a devenit o placă turnantă a traficului de fotbalişti care sunt învârtiţi de impresari prin lume precum ardeii şi roşiile din America de Sud aterizează în ceea ce unii cred că e grădina de zarzavaturi a Maicii Domnului.

Infanticid
A impune nu dă niciodată rezultate în timp, iată azi exemplul. Şmecheria românească e mai tare decât orice lege. Şi mai e şi contagioasă. Captarea ofurilor tuturor şi a intereselor comune ar aduce mai mult decât o regulă care acum, în loc să lanseze tineri, îi distruge înainte să se coacă. În orice caz, ceva trebuie făcut. Şi repede!
Asistăm la o mascaradă care îşi va lăsa dâra otrăvită în toţi şi toate, vedem un fotbal care creşte copii ca să îi arunce de pe stânci. Insuportabil.