Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Infernala Comedie

FRF întreprinde o acţiune de autosabotaj. Prelungind regula celor 5 schimbări în loc de trei, dar menţinând obligativitatea de a începe meciul cu doi jucători sub 21 de ani şi de a rămâne doar cu unul până la final a […]

...

Să dăm cu barda! Să vedem ce e înăuntru!

În clipa asta oricine poate spune orice, începând cu Rădoi, care e într-o dispoziţie sinucigaşă. E logic, meritat. Cârnaţi. Wurşti. Amintiţi-vă România-Germania 5-1! Diferenţa e că alţii înţeleg nu doar să ceară capete şi să ridice în furci, ci să […]

...

Cine sunteţi?

O serie întreagă de decizii de arbitraj rele, adesea capitale, brăzdează Liga Întâi. Poteci largi în câmpuri şi aşa sărace în recolte. Sunt vizibile din satelit, pentru cei care au ochi. Acestea nu mai sunt erori, sunt orori. Arbitrii au […]

...

Jucându-te cu drăcuşorul

Mihai Stoica se uită spre cer. Toni Petrea se uită în gol. Buş priveşte în pământ. Gigi Becali probabil că doar priveşte. Fireşte. Faţa îi e albastră, de la lumina televizorului. Gigi e un gamer cu pedigree de gambler. All […]

...

Poleiala altora

Bun interviul confratelui Andru Nenciu pentru site-ul Digisport! Întotdeauna e de folos să mai scoţi nasul din propria strachină şi să vezi ce se întâmplă pe la alţii. Mai ales dacă alţii sunt de prin preajmă şi au o istorie […]

...

Turul fantomă

Am stat cu sufletul la gură. De fapt, încă mai stau. E o formă angoasată a ceea ce poate fi ruda îndepărtată a unui sentiment care se apropie de cuplarea emoţională la o comunitate.

Permalink to Turul fantomă
joi, 30 iulie 2020, 12:22

Mai simplu spus, mă imaginez un pic patriot. Plonjez în subiectivism ca în oceanul pe care nu-l voi vedea anul acesta şi spun că aş vrea ca după Turul Sibiului să nu se întâmple nimic rău, nici o îmbolnăvire, nici un decont strâmb. Aş vrea să rămâna aşa cum l-au văzut străinii, un nou început, un exemplu.

Când o spun alţii e mai uşor de acceptat. A fost prima cursă ciclistă importantă din vremea coronavirusului şi, după cum scria Frankfurter Allgemeine Zeitung, a fost un test, un cobai, un deschizător de drumuri pentru toată Europa ciclistă. Care a stat cu ochii pe acest mic oraş din această mică ţară. Au venit vedete mondiale şi semi-profesionişti care nu concurau însă pe semi-cursiere, un termen inventat aici, ţara lui „semi”. Au fost pasiune şi drame, un accident care era să se termine rău, rău de tot, un moment de spaimă cu un polonez care a avut nevoie de mască de oxigen, altul cu „pilotul” şef la sprint al lui Pascal Ackermann, numărul 6 mondial, care a agăţat o oglindă retrovizoare şi a ajuns la spital. Ne-am ţinut suflul. „A fost vina mea”, a declarat imediat Rudi Selig. „Eu sunt bine, dar maşina nu ştiu în ce stare e”, a glumit. Am râs şi nu prea. Şi dacă nu era vina lui? Trăim mergând pe sârmă în această patrie care face atâtea prostii încât nu i se mai iartă nici una în plus.

Şi dintr-o dată, pe drumul de întoarcere, hop necazul! Ştire în Gazzetta dello Sport: cicliştii italieni care se întorc din România, 38 cu totul, trebuie să stea 14 zile în carantină. Accidenti! Adio, pentru ei, marile curse din august! Organizatorii puteau începe să-şi sape groapa, nimeni nu va mai călca pe aici, pe tărâmul infectaţilor indisciplinaţi, capătul rău al lumii. Chiar să n-aibă nici o vină, dar ce contează? Suntem toţi o apă de mare şi-un pământ de flori. Un pic mai târrziu a sunat la ziar managerul echipei Bardiani şi le-a explicat cum stă treaba, despre excepţiile de muncă, despre teste, etc şi că nu trebuie să stea în carantină. Au rectificat. Dar mi-e teamă că la proba (contra)timpului va rezista doar prima ştire.

Cu nemţii e un pic altfel. Poate şi pentru că e vorba despre Hermannstadt. Nu, nu echipa de fotbal. Oraşul. Comunitatea saşilor. Ideea de „ferne Heimat”. Dar poate că e altfel şi pentru că sunt nemţi. Au scris despre Turul Franţei din Carpaţi, despre Alpe d’Huez de la Bâlea, au criticat puţin şi au lăudat sobru, fără cuvinte diabetice, curajul unor tipi de a deschide aici, în această ţară improbabilă, marele sezon mondial al ciclismului. Au relatat despre normele pandemice, despre Transfăgărăşanul construit cu sânge de Ceauşescu, despre entuziaştii modeşti, despre noua paradigmă a unui sport sau, râzând amical, despre tricoul galben prea mare pentru primul lui purtător, care înota în el. Pozele au fost superbe. E una într-un ziar japonez cu plutonul trecând peste o cale ferată care se bifurcă. Încotro o luăm?, pare să sugereze fotograful… A, da, s-a scris şi în Japonia despre Turul Sibiului, ca să vezi…

Aţi auzit de Turul Sibiului?

Aţi auzit de o ţară care caută soluţii miracol dar nu vede, ca în poveste lui Kawabata, piatra filozofală de la picioarele ei?

Israel (Strat-Up Nation) şi-a făcut echipă de World Tour. Mai există şi altele cu nume de ţări, oraşe sau regiuni: UAE (Emiratele Arabe), Bahrain, Astana. Există UAE Tour. Păi ce, noi avem banii lor?, veţi zice. Pentru a promova ţara asta prin ciclism avem, că ăsta nu e fotbal. Cu bugetul CFR-ului, al Craiovei sau al FCSB-ului îţi poţi construi o echipă care să-ţi ducă numele în toate cursele mari din lume, inclusiv Tururile Franţei, Italiei şi Spaniei. Cu bani sub cheltuielile Clinceniului faci un Tur al Sibiului, sau al României, sau al cui s-o vrea transmis în direct şi difuzat în toată lumea, la pachet cu promovarea „frumuseţilor patriei”, altele decât cele din bancuri. Chiar şi acum, cu o producţie TV pe 4G, au existat aproape 500.000 de vizualizări în 83 de ţări, dintre care doar mai puţin de un sfert au fost accesări din România! Potenţialul există. Şi formula rezistă. Când a pornit versiunea românească a Eurosport, oamenii au început să se uite pentru că puteau să vadă locuri şi să trăiască emoţia unei întreceri. Sunt peste 20 de ani de atunci. Cât ne mai trebuie ca să pricepem cum se face? Şi mai ales că, da, putem face?

De fapt, stau cu sufletul la gură de teamă că această spărtură în nori din vremuri de furtună se va închide şi noi tot plouaţi vom rămâne. În timp ce mulţi din sport nu pot concura, alţii din societate se ţin de prostii, autorităţile par ameţite de situaţie iar testele sunt cu dus-întors, în miezul acestei ţări s-a petrecut ceva care a funcţionat în premieră mondială. Ce poate fi mai mură-n gură?

Comentarii (10)Adaugă comentariu

Victor (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 13:00

În afară de Radu Naum care e clar că trebuie să-și ducă la capăt contractul de PR cu tot ceea ce însemnă Ardeal (doar lucrează la Digi), cred că oamenii *** nu mai urmăresc de mult mizeria numită ciclism. Acest sport al dopaților prin excelență, a reușit cu brio să se saboteze singur și să comită suicid. Acum douăzeci de ani ciclismul însemna ceva, acum mai poate fi urmărit doar dacă vrei să faci un recensământ foarte precis al dopaților.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Observator (68 comentarii)  •  30 iulie 2020, 16:40

Când am descoperit tururile Italiei și Franței, am fost ireversibil cucerit de tot ce înseamnă aceste întreceri de mare anvergura! Dacă exista dopaj și rezultatele sunt trucate, vraman frumusețile pe care le descoperi în fiecarecetapa: peisaje fabuloase, castele, cetăți, orașe prin care ai trecut (sau nu) și lucrări de arta inginereasca. Italia, Franța și Spania au din plin aceste tipuri de atracții! Domnule Naum, încă mai credeți în cifrele prin care oficialitățile concurează depășirile de plan din epoca ceaușist? Nu înțeleg unde vor sa ajungă și ce vor obține, în afara de o ura binemeritata pentru aceasta mare mascarada! O.

Valyk (6 comentarii)  •  30 iulie 2020, 17:15

Imi place ca lumea care probabil nici nu stie sa mearga pe bicicleta eticheteaza ciclismul ca un sport dopat prin excelenta. Pai este singurul care a cautat serios dopatii, restul o fac doar asa...de ochii lumii si mai platesc polite cand e cazul. In epoca de aur a dopajului in ciclism se considera ca faci performanta dupa 28 de ani, pana la 25 de ani nici nu existai ca ciclist. In zilele noastre copii de 20 de ani castiga curse, unde sunt dopatii de alta data sa ii puna la locul lor?

Eulescu (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 19:23

Un articol despre ciclism este o raritate in gsp. Ciclismul e un sport superb, peisajele de pe traseele curselor mari din lume sunt o carte ilustrata de geografie, comentatorii sunt excelenti ( da, a fost odata so Radu Naum printre ei). La o sosire de mare tur in cățărare in Alpi sunt 100.000 de spectatori si pe traseul unei etape 1 milion. La mine in oras, la turul Romaniei acum cativa ani, intr-un loc interesant, eram 2 ( doi) spectatori. Ce sa ceri intr-o țara de soferi, unde regina e tigaia la mâna a saptea adusa din Germania, iar ciclistul e vazut ca ala care n-are bani de beamveu...

Kendo (11 comentarii)  •  30 iulie 2020, 19:57

Victoras, stai frumos, bibicule, ca delirezi. In toate sporturile exista dopati. Ba, mai nou, si amatorii mai de elita (adicatelea primele locuri la age-group-uri, daca stii ce sunt alea) se dopeaza. Nici mie nu-mi place ciclismul din cale-afara. Daca imi arati un mare ciclist pe strada, habar n-as avea cine e, cu exceptia lui Sagan. Practic - de amorul artei - triatlonul, mai adun o tura de 100-150 km in weekend, dar nu sunt convins ca imi place sa-mi scuip plamanii ca sa fac un "Everest" (ca am vazut ca asta e la moda acu'), insa am prieteni ciclisti care chiar stiu cu ce se mananca sportul asta. Crede-ma, e mai frumos si mai interesant decat delirezi tu. Sper ca Turul Sibiului a iesit asa cum trebuia sa iasa, dar ma indoiesc ca autoritatile astea mizerabile care ne conduc de 30 de ani (ca sunt aceiasi, indiferent daca ii cheama PSD, PNL sau ALDE) isi vor indrepta vreodata privirea catre sport atat cat ar trebui s-o faca (nu sponsorizand echipe ministeriale, cum viseaza unii sau altii).

R (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 22:02

@victor, atât despre dopaj, caută pe Netflix Icarus sau vezi ce a însemnat operațiunea Puerto Cât despre ciclismul in România, despre cel profesionist nu știu foarte multe, in afara de Edi grosu, dar cu siguranța cel amator câștiga din ce in ce mai mulți adepți Și da, sunt perfect de acord cu autorul, o cursa ciclista este un foarte bun ambasador al țării/zonei respective; vezi marile tururi unde mai adaugi și un curs de istorie, gastronomie locală, iar poveștile din spatele cursei/echipelor/cursanților nu au rival in alt sport

Ere (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 23:02

Moama cand te vad atat de fals la digi,mi e scarba de ce ai fost si ce ai ajuns

Lucian (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 23:20

Consider ca pentru nivelul ciclismului romanesc, Turul Sibiului e maxim la ce putem spera. Sa fim sinceri, suntem doar o mana de pasionati in tara asta. Si in mare parte neintelesi de catre ceilalti. Am fost pe traseul Turului Sibiului in mai multe puncte si in afara de Piata Mare si ultimul km de pe Transfagarasan nici nu se stia ca e vreo cursa ciclista. Organizarea a fost OK, dar mai sunt multe lucruri de imbunatatit. Nu putem merge inainte doar cu speranta ca nu se va intampla nimic rau. Trebuie sa prevenim accidentele, nu doar sa reactionam cand acestea se intampla. Cat despre o echipa profesionista romaneasca, mai bine nu. Sa construim cateva generatii bune de copii si juniori si apoi sa ne gandim la liga mare.

Alexandru Bucsa (1 comentarii)  •  15 august 2020, 23:53

in fiecare an sunt prezent pe Transfagaras si pe Paltinis alaturi de fetita mea si ma bucur ca dupa o pauza de cativa ani Radu Naum a revenit alaturi de tur. sunt putini spectatori comparativ cu marile tururi insa aici tine de mentalitalite si dezvoltare a societatii. acum 3 am avut norocul sa ma aflu intr-o zona a turului Spaniei si am prins live 2 etape. Acolo totul e la alt nivel si asta cu implicarea directa a autoritatilor care inteleg ca un eveniment de asemenea masura inseamna promovarea zonei in primul rand. La turul Sibiului initial Transfagarasanul era programat sambata insa nu au primit unda vrede cel mai probabil pt ca nu mai puteau urca "turistii" la Balea sa consume un porumb prajit si sa faca mizerie.....cam asta e diferenta de mentalitate si principalul punct scos in evidenta in acest articol de Radu atat acum cat si in timpul comentariului live din timpul cursei ( asta pentru cei care nu au urmarit). Multumesc Radu pentru implicare PS: urmaresc ciclismul de app 25 de ani de la Turul Italiei cu Evgeni Berzin, asta pentru cunoscatori

waal (1 comentarii)  •  23 septembrie 2020, 18:58

Radule, nu cumpara ma digi suport drepturile la turu frantei ca sa te avem inapoi in cabina de comentator? Si apropos , cum iti explici ca varful de forma si conditie fizica al unui ciclist era pana nu demult 28-32 de ani si acum pustii zburda pe biciclete de nu au treaba?

Comentează