Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Covidul cosmic

De fapt, n-a fost decât un coşmar… Campionatul s-a terminat la timp, niciun meci n-a fost reportat. Asta pentru că echipele n-au fost lacome şi nici nu s-au căciulit la nişte teste în plus. Au implementat un program inteligent şi […]

...

Turul fantomă

Mai simplu spus, mă imaginez un pic patriot. Plonjez în subiectivism ca în oceanul pe care nu-l voi vedea anul acesta şi spun că aş vrea ca după Turul Sibiului să nu se întâmple nimic rău, nici o îmbolnăvire, nici […]

...

Corona şi coroana

Dacă am băga în capul unui computer toate datele luptei la titlu, jocul Craiovei, jocul CFR-ului, punctele, meciurile ce vin şi unde se ţin, arbitrajele, echilibrul intern, adversarele şi mai ales Adversarul, SC FC VCC-19 SA, e clar pe cine […]

...

Ce a ajuns și Borcea!

Când spui Borcea şi Dinamo e clar la ce te referi. Duminică a fost însă clar altceva: că te poţi numi oricum, eşti aruncat peste bord dacă e ca balonul dezumflat al unei echipe cândva cu pretenţii să mai poată […]

...

Cine a bătut pe CFR?

Craiova planează pe un vis. Să o lăsăm să îşi consume orele de extaz, că dacă sunt zile virează în necaz. CFR e un Terminator pe care trebuie să îl omori de mai multe ori până când şi ultima luminiţă […]

...

Turul fantomă

Am stat cu sufletul la gură. De fapt, încă mai stau. E o formă angoasată a ceea ce poate fi ruda îndepărtată a unui sentiment care se apropie de cuplarea emoţională la o comunitate.

Permalink to Turul fantomă
joi, 30 iulie 2020, 12:22

Mai simplu spus, mă imaginez un pic patriot. Plonjez în subiectivism ca în oceanul pe care nu-l voi vedea anul acesta şi spun că aş vrea ca după Turul Sibiului să nu se întâmple nimic rău, nici o îmbolnăvire, nici un decont strâmb. Aş vrea să rămâna aşa cum l-au văzut străinii, un nou început, un exemplu.

Când o spun alţii e mai uşor de acceptat. A fost prima cursă ciclistă importantă din vremea coronavirusului şi, după cum scria Frankfurter Allgemeine Zeitung, a fost un test, un cobai, un deschizător de drumuri pentru toată Europa ciclistă. Care a stat cu ochii pe acest mic oraş din această mică ţară. Au venit vedete mondiale şi semi-profesionişti care nu concurau însă pe semi-cursiere, un termen inventat aici, ţara lui „semi”. Au fost pasiune şi drame, un accident care era să se termine rău, rău de tot, un moment de spaimă cu un polonez care a avut nevoie de mască de oxigen, altul cu „pilotul” şef la sprint al lui Pascal Ackermann, numărul 6 mondial, care a agăţat o oglindă retrovizoare şi a ajuns la spital. Ne-am ţinut suflul. „A fost vina mea”, a declarat imediat Rudi Selig. „Eu sunt bine, dar maşina nu ştiu în ce stare e”, a glumit. Am râs şi nu prea. Şi dacă nu era vina lui? Trăim mergând pe sârmă în această patrie care face atâtea prostii încât nu i se mai iartă nici una în plus.

Şi dintr-o dată, pe drumul de întoarcere, hop necazul! Ştire în Gazzetta dello Sport: cicliştii italieni care se întorc din România, 38 cu totul, trebuie să stea 14 zile în carantină. Accidenti! Adio, pentru ei, marile curse din august! Organizatorii puteau începe să-şi sape groapa, nimeni nu va mai călca pe aici, pe tărâmul infectaţilor indisciplinaţi, capătul rău al lumii. Chiar să n-aibă nici o vină, dar ce contează? Suntem toţi o apă de mare şi-un pământ de flori. Un pic mai târrziu a sunat la ziar managerul echipei Bardiani şi le-a explicat cum stă treaba, despre excepţiile de muncă, despre teste, etc şi că nu trebuie să stea în carantină. Au rectificat. Dar mi-e teamă că la proba (contra)timpului va rezista doar prima ştire.

Cu nemţii e un pic altfel. Poate şi pentru că e vorba despre Hermannstadt. Nu, nu echipa de fotbal. Oraşul. Comunitatea saşilor. Ideea de „ferne Heimat”. Dar poate că e altfel şi pentru că sunt nemţi. Au scris despre Turul Franţei din Carpaţi, despre Alpe d’Huez de la Bâlea, au criticat puţin şi au lăudat sobru, fără cuvinte diabetice, curajul unor tipi de a deschide aici, în această ţară improbabilă, marele sezon mondial al ciclismului. Au relatat despre normele pandemice, despre Transfăgărăşanul construit cu sânge de Ceauşescu, despre entuziaştii modeşti, despre noua paradigmă a unui sport sau, râzând amical, despre tricoul galben prea mare pentru primul lui purtător, care înota în el. Pozele au fost superbe. E una într-un ziar japonez cu plutonul trecând peste o cale ferată care se bifurcă. Încotro o luăm?, pare să sugereze fotograful… A, da, s-a scris şi în Japonia despre Turul Sibiului, ca să vezi…

Aţi auzit de Turul Sibiului?

Aţi auzit de o ţară care caută soluţii miracol dar nu vede, ca în poveste lui Kawabata, piatra filozofală de la picioarele ei?

Israel (Strat-Up Nation) şi-a făcut echipă de World Tour. Mai există şi altele cu nume de ţări, oraşe sau regiuni: UAE (Emiratele Arabe), Bahrain, Astana. Există UAE Tour. Păi ce, noi avem banii lor?, veţi zice. Pentru a promova ţara asta prin ciclism avem, că ăsta nu e fotbal. Cu bugetul CFR-ului, al Craiovei sau al FCSB-ului îţi poţi construi o echipă care să-ţi ducă numele în toate cursele mari din lume, inclusiv Tururile Franţei, Italiei şi Spaniei. Cu bani sub cheltuielile Clinceniului faci un Tur al Sibiului, sau al României, sau al cui s-o vrea transmis în direct şi difuzat în toată lumea, la pachet cu promovarea „frumuseţilor patriei”, altele decât cele din bancuri. Chiar şi acum, cu o producţie TV pe 4G, au existat aproape 500.000 de vizualizări în 83 de ţări, dintre care doar mai puţin de un sfert au fost accesări din România! Potenţialul există. Şi formula rezistă. Când a pornit versiunea românească a Eurosport, oamenii au început să se uite pentru că puteau să vadă locuri şi să trăiască emoţia unei întreceri. Sunt peste 20 de ani de atunci. Cât ne mai trebuie ca să pricepem cum se face? Şi mai ales că, da, putem face?

De fapt, stau cu sufletul la gură de teamă că această spărtură în nori din vremuri de furtună se va închide şi noi tot plouaţi vom rămâne. În timp ce mulţi din sport nu pot concura, alţii din societate se ţin de prostii, autorităţile par ameţite de situaţie iar testele sunt cu dus-întors, în miezul acestei ţări s-a petrecut ceva care a funcţionat în premieră mondială. Ce poate fi mai mură-n gură?

Comentarii (8)Adaugă comentariu

Victor (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 13:00

În afară de Radu Naum care e clar că trebuie să-și ducă la capăt contractul de PR cu tot ceea ce însemnă Ardeal (doar lucrează la Digi), cred că oamenii *** nu mai urmăresc de mult mizeria numită ciclism. Acest sport al dopaților prin excelență, a reușit cu brio să se saboteze singur și să comită suicid. Acum douăzeci de ani ciclismul însemna ceva, acum mai poate fi urmărit doar dacă vrei să faci un recensământ foarte precis al dopaților.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Observator (52 comentarii)  •  30 iulie 2020, 16:40

Când am descoperit tururile Italiei și Franței, am fost ireversibil cucerit de tot ce înseamnă aceste întreceri de mare anvergura! Dacă exista dopaj și rezultatele sunt trucate, vraman frumusețile pe care le descoperi în fiecarecetapa: peisaje fabuloase, castele, cetăți, orașe prin care ai trecut (sau nu) și lucrări de arta inginereasca. Italia, Franța și Spania au din plin aceste tipuri de atracții! Domnule Naum, încă mai credeți în cifrele prin care oficialitățile concurează depășirile de plan din epoca ceaușist? Nu înțeleg unde vor sa ajungă și ce vor obține, în afara de o ura binemeritata pentru aceasta mare mascarada! O.

Valyk (6 comentarii)  •  30 iulie 2020, 17:15

Imi place ca lumea care probabil nici nu stie sa mearga pe bicicleta eticheteaza ciclismul ca un sport dopat prin excelenta. Pai este singurul care a cautat serios dopatii, restul o fac doar asa...de ochii lumii si mai platesc polite cand e cazul. In epoca de aur a dopajului in ciclism se considera ca faci performanta dupa 28 de ani, pana la 25 de ani nici nu existai ca ciclist. In zilele noastre copii de 20 de ani castiga curse, unde sunt dopatii de alta data sa ii puna la locul lor?

Eulescu (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 19:23

Un articol despre ciclism este o raritate in gsp. Ciclismul e un sport superb, peisajele de pe traseele curselor mari din lume sunt o carte ilustrata de geografie, comentatorii sunt excelenti ( da, a fost odata so Radu Naum printre ei). La o sosire de mare tur in cățărare in Alpi sunt 100.000 de spectatori si pe traseul unei etape 1 milion. La mine in oras, la turul Romaniei acum cativa ani, intr-un loc interesant, eram 2 ( doi) spectatori. Ce sa ceri intr-o țara de soferi, unde regina e tigaia la mâna a saptea adusa din Germania, iar ciclistul e vazut ca ala care n-are bani de beamveu...

Kendo (10 comentarii)  •  30 iulie 2020, 19:57

Victoras, stai frumos, bibicule, ca delirezi. In toate sporturile exista dopati. Ba, mai nou, si amatorii mai de elita (adicatelea primele locuri la age-group-uri, daca stii ce sunt alea) se dopeaza. Nici mie nu-mi place ciclismul din cale-afara. Daca imi arati un mare ciclist pe strada, habar n-as avea cine e, cu exceptia lui Sagan. Practic - de amorul artei - triatlonul, mai adun o tura de 100-150 km in weekend, dar nu sunt convins ca imi place sa-mi scuip plamanii ca sa fac un "Everest" (ca am vazut ca asta e la moda acu'), insa am prieteni ciclisti care chiar stiu cu ce se mananca sportul asta. Crede-ma, e mai frumos si mai interesant decat delirezi tu. Sper ca Turul Sibiului a iesit asa cum trebuia sa iasa, dar ma indoiesc ca autoritatile astea mizerabile care ne conduc de 30 de ani (ca sunt aceiasi, indiferent daca ii cheama PSD, PNL sau ALDE) isi vor indrepta vreodata privirea catre sport atat cat ar trebui s-o faca (nu sponsorizand echipe ministeriale, cum viseaza unii sau altii).

R (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 22:02

@victor, atât despre dopaj, caută pe Netflix Icarus sau vezi ce a însemnat operațiunea Puerto Cât despre ciclismul in România, despre cel profesionist nu știu foarte multe, in afara de Edi grosu, dar cu siguranța cel amator câștiga din ce in ce mai mulți adepți Și da, sunt perfect de acord cu autorul, o cursa ciclista este un foarte bun ambasador al țării/zonei respective; vezi marile tururi unde mai adaugi și un curs de istorie, gastronomie locală, iar poveștile din spatele cursei/echipelor/cursanților nu au rival in alt sport

Ere (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 23:02

Moama cand te vad atat de fals la digi,mi e scarba de ce ai fost si ce ai ajuns

Lucian (1 comentarii)  •  30 iulie 2020, 23:20

Consider ca pentru nivelul ciclismului romanesc, Turul Sibiului e maxim la ce putem spera. Sa fim sinceri, suntem doar o mana de pasionati in tara asta. Si in mare parte neintelesi de catre ceilalti. Am fost pe traseul Turului Sibiului in mai multe puncte si in afara de Piata Mare si ultimul km de pe Transfagarasan nici nu se stia ca e vreo cursa ciclista. Organizarea a fost OK, dar mai sunt multe lucruri de imbunatatit. Nu putem merge inainte doar cu speranta ca nu se va intampla nimic rau. Trebuie sa prevenim accidentele, nu doar sa reactionam cand acestea se intampla. Cat despre o echipa profesionista romaneasca, mai bine nu. Sa construim cateva generatii bune de copii si juniori si apoi sa ne gandim la liga mare.

Comentează