Fericiţi cei săraci cu fotbalul!

De la Nistru pân' la Nisa, tot stelistu' plânsu-mi-s-a

Meciul a fost clasic. CFR n-a pierdut pentru că a jucat ca să nu piardă (incidental a câştigat). FCSB n-a câştigat pentru că n-a ştiut ce joacă. Să spui, ca Vintilă, după un „secol” de confruntări cu practic aceeaşi idee de fotbal, că „avem multe lecţii de învăţat după această partidă” naşte organic întrebarea aproape răstită „Da’ ce-aţi făcut, fraţilor, până acum?!”.

Hipnoză în Gruia

În ritmul ăsta de „învăţare” va trece un mileniu până ca trupa păstorită de Becali să priceapă că dacă te uiţi în ochii CFR-ului e curat hipnoză şi mai ales că, dacă vrei să baţi acest malaxor de meciuri, trebuie să ai, după cum, cu enormă înţelepciune, de asemenea vag tardivă, spunea şi Simona, da, da, curaj! Să (te) joci cu CFR e ca jocul cu un foc care te mistuie fără să te ardă. Mori încet, blând, confortabil, fără niciun şut pe poartă, fără niciun vis. Mori de plictiseală.

Florinel le-a bătut obrazul

Plânşii fecesebişti au spus că ei, precum Carol de Anjou, s-au îmbrăcat în zalele lucii ale artei fotbalistice şi au purces la luptă dreaptă, doar că pârdalnicii de porto-croato-ardeleni au ţâpat peste ei smoală şi apă clocotită. Noi cu fotbalul, ei cu fizicul, cu duelurile aeriene, micisme d-astea. Aşa a cam zis Florinel, care mai avea puţin şi le bătea şi obrazul adversarilor. Pe bune, vin toţi oamenii ăia la stadion, se pun la televizor, plătesc toate posturile ăstea milioane şi noi ce facem, ala, bala, portocala?!… Da, are dreptate! Suntem de partea lui. Principial, jos pălăria!

Meciul păcălelii

Practic, ne mai gândim. A fost o vreme când cinismul prestaţiilor CFR-ului strepezea orice papile fotbalistice. Dar această echipă a arătat că poate evolua entuziast… când situaţia i-o cere. Păi, da! FCSB, în calitatea ei de echipă mai tehnică, mai talentată, mai cu vino-ncoace, trebuia să oblige CFR-ul la fotbal, mai ales că FCSB, şi nu CFR, avea puncte de recuperat. Or, ăsta a fost fix genul de meci pe care ţi-l aminteşti mult şi bine dacă pierzi campionatul. Meciul păcălelii. După această rundă CFR nu are 8 puncte avans, care pot fi curând doar 5, adică două-trei după înjumătăţire. Are tot ce-i trebuie ca de pe „colina” ei să nu trebuiască să facă un pas spre adversară, ci să aştepte liniştită iniţiativa celeilalte. Al cărei picior începe să tremure pe măsură ce finişul se apropie, paralizant.

Cel care nu bate mătănii

Nimic nu e încă decis. Deşi ceva totuşi e. Pentru FCSB timpul riscului rezonabil începe să cam treacă. Vine vremea celui disperat, care e ca o loterie. FCSB aşteaptă acum ca rivala să se împiedice, ceea ce nu e exclus. Titlul nu se joacă doar în meciurile directe. Dar experienţa ne şopteşte că astea sunt doar amăgiri. Surâsul acid al lui Petrescu a început să se aştearnă peste campionat. Tipul e atipic. Nu bate mătănii. Doar bate.