Dark Father

În fotbal, lucrurile grave se exprimă ca în proverbele orientale. Nimic direct, totul e cu trei mante, ca să nu-ţi poată fi luată urma la o adică

Nu poţi spune direct: „A fost blat!”. Trebuie să glăsuieşti cam aşa: „În dimineaţa de după meci m-am trezit cu un gust amar în gură, m-am zvârcolit toată noaptea încercând să înţeleg de ce anumiţi jucători aveau doar două broboane de sudoare pe frunte în loc de trei şi de ce răsăritul arăta sângeriu”.

Arta disimulării

Hmmm. E prea în clar. Nu, mai bine aşa: „După meciul de ieri mi se zbate tâmpla stângă, lucru care nu mi s-a mai întâmplat decât atunci când mi-am dat seama că prietenul meu cel mai bun din şcoală mă pâra dirigintei”. Ah, ratat din nou! E un talent aparte ăsta. Sunt însă destui care se pricep de minune. Comunismul transmisibil ne-a educat temeinic despre cum să trăim sub acoperire, cum să nu ne asumăm nici măcar aerul pe care îl respirăm.

Conspiraționiștii

După meciul Viitorul-FCSB 0-2 am auzit păreri despre „fenomene ciudate”, construcţii mai degrabă folosite în mărturiile despre OZN-uri. Un oficial al CFR-ului, echipă care simte în ceafă răsuflarea de foc a balaurului becalian, a spus despre jucătorii Viitorului că împotriva clujenilor au fost lupi, în vreme ce împotriva lui Coman & Comp „n-au avut motivaţie”. Să facem pe proştii şi să ne întrebăm de ce nu ar avea Viitorul motivaţie când, pierzând, îşi periclitează locul în play-off? De fapt, e greu să se întâmple asta. Echipele care ar ameninţa-o – Botoşani, Dinamo – se întrec în a-şi pune singure piedică. Avantaj conspiraţionişti.

Anticonspiraționiștii

Dar… Priviţi ultimele meciuri ale echipei lui Hagi. O jale. Trei înfrângeri (Botoşani, Astra, FCSB) şi o victorie despre care însuşi Gică a spus că e nemeritată, cu Voluntari. Viitorul se târăşte, ca şi acum fix un an. E ciudat ce se întâmplă în iarnă cu băieţii lui Hagi, le îngheaţă motorul. Deci dacă venea pe cai mari şi cădea plocon pipereanului, ar fi fost altă poveste. Aşa, avantaj anticonspiraţionişti.

Pohta ce-a pohtit

De fapt, de ce ni se aprind beculeţe în astfel de meciuri? Pentru că multe dintre cluburile de Liga Întâi au sau au avut două mari surse externe de finanţare: televiziunile şi Becali. Sigur, patronul de la palat nu se apropie ca investiţie de canalele TV, dar banii pe care îi bagă în sistem sunt direcţionaţi după bunul lui plac, nu depind de scheme complicate de eficientizare. E după „pohtă”. Se pot zice multe despre subiectivismul acestui tătuc al campionatului, dar un lucru e cert: ca orice om cu avere, nu aruncă banii pe fereastră. Asta pricep toţi.

De aici toate suspiciunile, drepte sau nedrepte. Şi până când liga nu va fi un organism sănătos, dincolo de schema NFC (naşi, fini, cumnaţi), vor tot exista suspiciuni. Şi noi ne vom tot trezi dimineaţa întrebându-ne de ce orizontul e roşu.