Cei mai viteji și mai drepți dintre draci

Nu va fi doar un meci. Va fi o cotitură. Noi, sigur, o putem întoarce ca la Ploieşti

Putem să îi batem pe suedezi? Sigur că putem! Aşa cum am putea să avem o autostradă între Piteşti şi Sibiu, aşa cum ne-am putea apăra pădurile nu doar cu preţul vieţii câte unui pădurar, aşa cum am putea avea o sală de sport modernă în Bucureşti, aşa cum am putea avea spitale bine echipate, funcţionale, cu medici competenţi şi zâmbitori. Adică nu e ca şi cum ar trebui să păşim pe Lună!

Democrația fotbalului

Toate acestea se pot întâmpla. Doar că nu se întâmplă. Dar dintre toate, dacă e să se întâmple vreuna, e tocmai victoria cu suedezii. Ea e cea mai aproape de a fi. Pentru că realizarea ei e condiţionată cel mai puţin de gradul de civilizaţie raportat la toate celelalte. De aceea Brazilia, cu nesfârşitele ei favele, poate surclasa Finlanda, care are cel mai bun sistem de educaţie din lume. Fotbalul e democratic, e chiar comunist, oricine poate ajunge sus, orice fotbalist făcut pe puncte dacă prinde o zi de graţie. Să fim deci optimişti, se poate! Şi dacă nu s-o putea, n-o muri nimeni, aşa cum se moare pe unele dintre drumurile noastre criminale, prin spitale sau prin codri. Vom merge mai departe, sănătoşi să fim!

Vă era dor de ei?

Dar meciul cu Suedia nu mai e doar despre fotbal. E chiar, acum, mai puţin despre fotbal. Dintr-odată a virat din zona noastră de confort, unde putem fi egalii oricui, în cea de civilizaţie, unde pretindem ţâfnos să nu ne dea lecţii nimeni, că ştim noi mai bine, noi, cei educaţi de aproape un secol în dictatură, fie că ea a fost regală, militară, comunistă sau, acum, a prostiei cleptomane. Cu Suedia vor reveni bravii fani care se luptă cu bunele moravuri, cu etniile, cu mamele duşmanilor şi în general cu oricine şi orice le vine la gură. Vor reapărea înjurăturile, petardele, beţele aruncate în capul cui se nimereşte şi tot arsenalul de argumente pentru o nouă suspendare a terenului.

Ce cotă avem la derapaje?

Doar că acum suedezii ameninţă că nu vor mai aştepta cu capul plecat o sancţiune de la UEFA. Ameninţă cu părăsirea terenului. Cacealma? Poate. Dar cine ar fi sigur de deznodământul favorabil nouă al unui astfel de demers, după valul de indignare născut de manifestărilor unor bipezi bulgari? Cine ar câştiga cu 3-0? Naţiune de bolnavi cu pariurile ce suntem – au ajuns reclamele la casele de pariuri să le depăşească pe cele la medicamente –, ce cotă am da, cui?

Fentele noastre neînțelese

Meciul cu Suedia e o bombă cu ceas. Ai noştri băieţi, oricum puşi pe rele, dar mai nou enervaţi şi de „ifosele” nordicilor, cu ai lor jucători tentaţi să acţioneze butonul nuclear, sunt gata de o catastrofă. În plus, media din cele două ţări se va lua, probabil, la o întrecere despre cine pune mai mult gaz pe foc. Şi totul, culmea!, a fost inflamat de prezenţa copiilor pe un stadion în stare de suspendare a tribunelor. Noi am văzut-o ca pe o gingăşie, ei ca pe o parodie. Diferenţă culturală. Ei ar trebui să o priceapă pe a noastră, care a supravieţuit fentând în şi în afara terenului.

Dar şi noi ar trebui să înţelegem că în cultura lor o pedeapsă nu se ocoleşte. La vikingi pedeapsa capitală era exilul, din care nu te mai întorceai. Era o moarte morală care o depăşea pe cea fizică. Educaţia, pretind ei, se face cu asumarea greşelii şi ispăşirea ei, nu cu iertări complice. Altfel, lumea nu are noimă şi nu cunoaşte progres.

Două lumi se întâlnesc, în paralel cu cele două echipe. Fiecare cu interesele şi structura ei. La final va fi un scor. Şi un coeficient. De ţară.