Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Subsoluri

Privind meciurile şi „după-meciurile” celei în antichitate cunoscute sub numele de Steaua şi al unei echipe care funcţionează sub numele de Dinamo precum un pui de baltă sub carapacea unei ţestoase de Galapagos te apucă abisul. Aceste două entităţi arată […]

...

Blestemul tinereţii

Vaietele se înalţă până la zei. Şi zeii se încruntă, îşi pregătesc fulgerele şi molimele, mai e puţin şi vor decreta sfârşitul lumii ăsteia mici şi păcătoase. Vina ei? Aceea de a crede că viitorul sunt tinerii. Ba nu, mai […]

...

Tour d’amour

Faţa de culoarea cafelei prea bine prăjite contrastează puternic cu tricoul de un galben topit, rupt parcă din soarele care a coborât sfâşietor de frumos peste Câmpiile Elizee unde, ştim, ajung vitejii şi virtuoşii. După ce mor. Şi, da, orice […]

...

FCD în EKG

Un club înfiinţat la ordin, de acord, dar care a adunat în timp pasiuni autentice şi rezultate memorabile. Vezi Dinu, vezi Mulţescu, Dudu, Lucescu, Andone, Răducioiu, Lupescu, îi vezi pe toţi în momente luminoase şi dintr-odată, întuneric. Beznă. Noi toţi […]

...

Simona şi lupta cu noi 

Nole The Djoker şi Simo The Squirrel umăr la umăr, aşa cum stau şi ţările lor. Doar că ele, ţările, nu sunt îmbrăcate în costum la patru ace şi rochie de bal. Ele, ţările, au mari probleme în a accepta […]

...

Tour d’amour

Cea mai frumoasă cursă dintre câte s-au inventat a fost fix aşa: cea mai frumoasă

Permalink to Tour d’amour
marți, 30 iulie 2019, 11:40

Faţa de culoarea cafelei prea bine prăjite contrastează puternic cu tricoul de un galben topit, rupt parcă din soarele care a coborât sfâşietor de frumos peste Câmpiile Elizee unde, ştim, ajung vitejii şi virtuoşii. După ce mor. Şi, da, orice sfârşit e o mică moarte.

Ritualul crucii

Abia coborât de pe bicicletă după ultima linie de sosire, băieţelul care tocmai a devenit centrul universului cade în braţele unuia încă şi mai mic decât el. Pare întâlnirea unui trib descoperit printre fruzele aurite care împodobesc palatele Parisului. Băieţelul mai mare, Egan, se uită în ochii umezi ai fratelui mai mic şi îi ia capul în mâini ca pe cel mai preţios lucru din lume. Îl sărută pe frunte vrând parcă să absoarbă toată emoţia care îl scufundă. Şi atunci, cel mic îi desenează cu degetele pe piept o cruce. Vine rândul unei fete micuţe, Xiomy, logodnica. Un sărut. Şi acum Egan e cel care pune, pe tot torsul ei, o cruce făcută din aer.

Lumina

Sunt cele mai frumoase lucruri pe care le-am văzut în Franţa milioanelor de monumente, de opere de artă şi de construcţii ale umanităţii. Câţiva oameni simpli, aflaţi în miezul lumii, se poartă firesc, de parcă tocmai au încheiat o zi de muncă în aerul puţin al Zipaquirei, la 2.700 de metri deasupra nivelului mărilor, oraşul în care şi-a făcut liceul Gabriel Garcia Marquez. Îi mulţumesc lui Dumnezeu pentru fructele acestei zile. Poţi fi sau nu credincios, simţi cum te invadează o lumină. Şi vrei să o păstrezi. Vrei să crezi. Vrei să crezi că oamenii pot fi minunaţi.

În Buclă, fără nicio etapă

Egan Bernal e omul singularităţilor. Cel mai tânăr învingător al Turului Franţei de la (ceea ce sperăm să fie) Ultimul Mare Război încoace. Primul columbian care reuşeşte asta. Primul ciclist încununat la Paris care a vrut să fie jurnalist. Unicul în vremurile moderne care a câştigat Turul fără să câştige vreo etapă şi care nici n-a strălucit la contratimp, pasajul obligatoriu al oricărui campion din Marea Buclă. Atunci cum a reuşit? Printr-un concurs fericit de întâmplări, deşi deloc întâmplător. Am trăit cel mai frumos Tur după ani de dominare searbădă a unora sau altora, după ediţii la rând de scenarii scrise parcă de copywriteri în suferinţă de idei.

Despre eroisme și sacrificii

A fost un Tur care a plesnit din toate încheieturile, mereu. De la o accelerare într-un sens giratoriu până pe pantele măturate de grindină, tot timpul s-a întâmplat ceva care ne-a ţinut cu sufletul la gură. Am crezut chiar că inimaginabilul e posibil, adică un francez să câştige turul propriei ţări. Am avut un crist ciclist, coborât de pe bicicletă ca de pe o cruce, Pinot, cel care ne-a reamintit că acest sport e, încă, despre eroisme şi sacrificii care vin din alte epoci. Am avut un Alaphilippe care a fost ca un Tintin în cea mai nebună aventură, îi lipsea doar Milou, căţelul. Până când, cu saliva curgându-i până spre pământ, s-a predat. Să v-o spun pe cea dreaptă, e cel mai bănuit de dopaj. Dar cât am visat la vremurile astea, când tipul cel mai suspect să termine pe 5!

Oameni fără monștri

Aşa a câştigat, fără mare strălucire, Bernal. Pentru că nu se putea altfel, într-un Tur care a avut mai mult adevăr în el decât orice pedală dată pe munte de Armstrong. Nu a strivit cursa, a fost doar un pic mai bun decât ceilalţi. Momentul lui de glorie a fost „zborul” de pe Iseran, la 2.770 metri. Acoperişul Turului. Dar pentru el era ca şi când s-ar fi urcat pe un acoperiş din orăşelul lui.

La capătul acestui Tur cu oameni, nu cu monştri, fie ei şi sacri, simţi nevoia de a ridica ochii în sus şi de a mulţumi.

Comentarii (17)Adaugă comentariu

Eulescu (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 12:45

Frumos. Un tur superb, atat de departe de mocirla ligii 1 de fotbal. Alta lume.

Mircea (18 comentarii)  •  30 iulie 2019, 13:14

super !! Ce tur palpitant, a avut de toate.

Dan (22 comentarii)  •  30 iulie 2019, 13:36

Cat de frumos este acest articol si cat de departe de emisiunile despre pseudofotbalul nostru drag .

Lucian (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 13:40

Tur frumos, pana la rezultate medicale. A fost frumos si cu Lance.

Egan (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 15:10

Eurosport player nu te mai lasa sa schimbi limba comentatorilor, deci a trebuit sa-l suportam si anul asta pe prostanacul plustist si semidoct (si nu vorbim de alex care totusi a dat niste pedale la viata lui). Apoi te gandesti ca gasesti macar aici o analiza pertinenta a turului la final. Dar neh... ar trebui sa ne multumim cu un lirism care pleaca de la "un pitic cafeniu picat din jungla amazonului nedemn parca de un tricou atat de luminos" si culminand cu "Jesus Pinot". Mda. Multumim frumos. E ok, sa ne intoarcem la articolele altora din alte tari.

victor L (64 comentarii)  •  30 iulie 2019, 15:56

Daaa, a fost frumoasa ca n-a mai cistigat Froome, dar tot un ciclist de la Sky-INEOS a cistigat. De 7 (sapte) ani. Cind o echipa domina 7 ani turul...

Valentin (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 16:02

Frumos, cu picanterii stilistice. Păcat că nu l ați mai putut suna, in cadrul articolului, pe Gigi sa l întrebați cate ceva...

AreX (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 16:05

Frumos turul Frantei, totusi fara comentariile exceptionale ale celor 3 (Manolo Terzian, Andrei Comsa si Alex Ciocan) ar fi fost mult mai greu de urmarit. Asa ca echipa initiala (Naum & Banciu) are urmasi de calitate.

Victor (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 17:57

Domnule Naum, ca amator de ciclism va simt lipsa.

Dan (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 18:08

Apusul zeilor sau sansa inocentilor? Turul a fost redat poporului dar farmecul burghez al marilor seniori lasat in urma persista inca in memoria noastra. Cand il vezi pe acest copil anonim, venit de nicaieri, castigand Marea Bucla fara a castiga nimic de fapt, cum am spune fara panas, iti dai seama ca antidopistii au lovit pana la os. Gata cu stapanii absoluti si plutonistii cuminti ce-i urmau an de an, de acum incolo nimeni nu mai este favorit. O clipa am sperat ca se naste un nou Lemond, Armstrong, Contador, poate chiar Froom, dar Alaphilippe dorea doar sa fie in galben, nicidecum sa castige. Si atunci cand nimeni nu mai credea in nimeni apare Bernal, cinste lui, care nu anunta nimic dar castiga lupta cu cronometrul inaintea oricarui alt adversar. Viitorul va fi oare al inocentilor sau dintre ei se va naste un nou Stapan al Turului care va ataca singur pe munte atunci cand ceilalti vor avea plumb in picioare redandu-ne imaginea eroului absolut atat de iubit de public? Greu de spus. Inclin sa cred ca episodul 2019 a fost un accident.

Valentin (5 comentarii)  •  30 iulie 2019, 21:45

Am urmărit tot Turul, aproape. Excelent "rezumat".

ILIESCU (1 comentarii)  •  30 iulie 2019, 23:42

Sa nu auzim peste 6 luni ca a fost si asta dopat. Atat va zic.

Mirce (1 comentarii)  •  31 iulie 2019, 4:17

Cu asa un articol, Turul pare si mai frumos , si mai interesant ! PS . E sigur ca nu e tradus din L’Equipe? Am glumit , evident. Felicitari domnule Naum !

Silviu (1 comentarii)  •  31 iulie 2019, 14:52

E nedrept sa zici ca n-a castigat nicio etapa. Ar fi castigat la Tignes daca nu se oprea etapa. A fost primul pe L'Iseran. Pentru mine el e castigatorul acelei etape, chiar daca nu i s-au acordat onorurile.

George (2 comentarii)  •  1 august 2019, 15:26

Turul Frantei fara dopaj ? Vorba lu' Niculae Moromete, "asa ceva nu exista" !!! Ferice de cei ...ce inca mai cred in Mos Craciun ...

Marius (1 comentarii)  •  4 august 2019, 20:38

*** lui Becali adus la rang de arta.

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

len (4 comentarii)  •  21 august 2019, 13:10

Are timp destul sa devina monstruos si mai ales are echipa care a recreat monstri dupa o pauza de cativa ani, tematizand niste marginalii si combatind astmul. Pare ca doar Remco poate sa le intrerupa seria roboteilor.

Comentează