Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Adevărul şi basta!

„Din păcate, noi mereu zicem că se putea mai mult şi nu facem. Nu ştiu de ce”. Să plecăm de la aceste vorbe ale lui Chipciu după 1-2 în Suedia. Vorbe sincere, care o rup cu ipocriziile obişnuite. Spre deosebire […]

...

Proiect de (altă) ţară 

Bunica Biancăi priveşte meciul nepoatei la Vaideeni. Ce nume! Sună ca un proiect de anti-ţară. Consătenii stau şi ei cu sufletul la gură la căminul cultural şi oftează. „Păcat că nu joacă pentru România!”, spune unul pentru Digi 24. Nu, […]

...

Şcoala antiantidoping

Povestea cu poliţia substanţelor interzise e un banc în România, moştenit din moşi-strămoşi. La noi, cei care ar fi trebuit să îi găsească pe trişori erau adesea mână în mână cu ei. „Totul pentru medalii, totul pentru victorie” părea a […]

...

Cine ia titlul?

Există în interiorul fiecăreia dintre candidate lupte colosale şi absurde în acelaşi timp. Tentaţia e de a spune că titlul îl va lua echipa care va câştiga bătălia cu propriul patron. Steaua, spre exemplu, a luat ultimul trofeu după victoria […]

...

Necuvântătorii

Dacă există ceva care să pună de acord globul tot mai centrifugat e comunicarea. Comuniarea bună, comunicarea rea, comunicarea stranie, cea sobră ori ludică. Există şi comunicarea care anticomunică (vezi „Afacerea cormoranul”). Cancerul societal numit „fake news” e tot comunicare. […]

...

Şcoala antiantidoping

Când e vorba de antidoping în fotbal, unii ar putea cere să fie controlaţi conducătorii, că după unele declaraţii te poţi întreba ce-or fi consumat

Permalink to Şcoala antiantidoping
marți, 12 martie 2019, 9:39

Povestea cu poliţia substanţelor interzise e un banc în România, moştenit din moşi-strămoşi. La noi, cei care ar fi trebuit să îi găsească pe trişori erau adesea mână în mână cu ei. „Totul pentru medalii, totul pentru victorie” părea a fi lozinca vremurilor în care în Ministerul Sportului (CNEFS) era mai important decât Ministerul de Externe.

Să nu deranjăm monştrii!
Atunci nu era vorba de antidoping, ci de antiantidoping. Cei testaţi pozitiv erau discret informaţi, ei, medicii, antrenorii şi conducătorii lor, despre faptul că doza nu era corectă. Asta îţi vor afirma mai toţi care au trăit acele vremuri. Sigur, nu public, nu cu voce tare, Doamne fereşte! Nu, la noi totul se spune în şoaptă, nu cumva să deranjăm statuile, monştrii sacri şi, în general, toţi monştrii care ne-au adus în halul ăsta. Taraţi de ipocrizie. Acum ni se anunţă controale peste controale în fotbalul care nu mai văzuse o eprubetă pentru proba de urină cam de când FCSB se numea Steaua. Un ac de seringă nici atât, că leşină băieţii! Bancul continuă.

Prevenţie şi viaţa de pe Alfa Centauri
Pricep dorinţa lui Cristi Balaj de a-şi legitima noua funcţie. Sunt încă şi mai curios să văd rezultatele. Să ţinem urechea ciulită. Există şanse să prinzi pe cineva într-un sport pentru care regulile de prevenţie legat de substanţele interzise sunt la fel de cunoscute precum viaţa în Alfa Centauri? Enorme! I-au lăsat să doarmă un lung somn şi acum, hop!, au sărit pe ei. Sigur a călcat cineva pe bec! Dar nu, veţi vedea că nu, totul e în regulă! Ca şi cum ei, „victimele”, ar fi ştiut că vine „potera”. Ca şi cum ar fi siguri că nu sunt căutaţi cum trebuie. Ca şi cum ar fi siguri că şi dacă sunt prinşi cu ceva, se va face cumva să fie bine. Aşa că totul va fi OK. În plus, pe cine interesează prostia asta cu antidopingul, cine o înţelege? Mai moare câte unul, din când în când, asta-i viaţa! Noi să fim sănătoşi!

Ţara ne vrea proşti
Bancul ăsta cu accente macabre va înceta doar dacă poliţia se va implica, aşa cum a făcut-o în Franţa, parţial în SUA şi de curând în Austria. Doar dacă statul va alege să afle ce se află în venele celor care se produc public şi câteodată sucombă public vom afla şi noi adevărul. Dar nu-l vom afla. Statul la noi e în patru labe de la câte şuturi în dos primeşte, cum să-i mai ardă de povestea asta? Atunci, măcar să nu ne mai facem că facem! Să nu ne mai mirăm. Să nu ne mai întrebăm. Să rămânem aşa, proşti. E mai onest.

Comentarii (2)Adaugă comentariu

vasco (148 comentarii)  •  12 martie 2019, 16:25

Foarte interesant cum un arbitru,cică apreciat,fără vreo expertiza(școala)in domeniul antidoping...a ajuns șef la antidopingul românesc...Dacă criteriile au fost aceleași după care era considerat mare arbitru,atunci îl putem considera încă unul din lungul șir de impostori puși in funcții de mare răspundere pe oricare dintre criterii dar nu si competentă.Un amic. Băimărean îmi spunea ,mai demult,ca ar fi in clica de șmecheri.Atunci am înclinat sa nu-l cred.Acum...

Margelatu (1 comentarii)  •  16 martie 2019, 14:36

Un fost arbitru care a fost apreciat si despre care aflam acum si chiar din gura lui ca a mai pariat si el, cu toate ca regulamentul este foarte clar in privinta asta..., dar i a dat si lui pontul un prieten, auzi..., auziti bai fratilor ce declaratii poate sa faca acest *** chiar in primul interviu care l a avut dupa ce a fost numit la Anti Doping de *** pesedista..., va da ti seama despre ce vorbim, despre cine a ajuns sa conduca acest domeniu sensibil!!!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Comentează