Şcoala antiantidoping

Când e vorba de antidoping în fotbal, unii ar putea cere să fie controlaţi conducătorii, că după unele declaraţii te poţi întreba ce-or fi consumat

Povestea cu poliţia substanţelor interzise e un banc în România, moştenit din moşi-strămoşi. La noi, cei care ar fi trebuit să îi găsească pe trişori erau adesea mână în mână cu ei. „Totul pentru medalii, totul pentru victorie” părea a fi lozinca vremurilor în care în Ministerul Sportului (CNEFS) era mai important decât Ministerul de Externe.

Să nu deranjăm monştrii!
Atunci nu era vorba de antidoping, ci de antiantidoping. Cei testaţi pozitiv erau discret informaţi, ei, medicii, antrenorii şi conducătorii lor, despre faptul că doza nu era corectă. Asta îţi vor afirma mai toţi care au trăit acele vremuri. Sigur, nu public, nu cu voce tare, Doamne fereşte! Nu, la noi totul se spune în şoaptă, nu cumva să deranjăm statuile, monştrii sacri şi, în general, toţi monştrii care ne-au adus în halul ăsta. Taraţi de ipocrizie. Acum ni se anunţă controale peste controale în fotbalul care nu mai văzuse o eprubetă pentru proba de urină cam de când FCSB se numea Steaua. Un ac de seringă nici atât, că leşină băieţii! Bancul continuă.

Prevenţie şi viaţa de pe Alfa Centauri
Pricep dorinţa lui Cristi Balaj de a-şi legitima noua funcţie. Sunt încă şi mai curios să văd rezultatele. Să ţinem urechea ciulită. Există şanse să prinzi pe cineva într-un sport pentru care regulile de prevenţie legat de substanţele interzise sunt la fel de cunoscute precum viaţa în Alfa Centauri? Enorme! I-au lăsat să doarmă un lung somn şi acum, hop!, au sărit pe ei. Sigur a călcat cineva pe bec! Dar nu, veţi vedea că nu, totul e în regulă! Ca şi cum ei, „victimele”, ar fi ştiut că vine „potera”. Ca şi cum ar fi siguri că nu sunt căutaţi cum trebuie. Ca şi cum ar fi siguri că şi dacă sunt prinşi cu ceva, se va face cumva să fie bine. Aşa că totul va fi OK. În plus, pe cine interesează prostia asta cu antidopingul, cine o înţelege? Mai moare câte unul, din când în când, asta-i viaţa! Noi să fim sănătoşi!

Ţara ne vrea proşti
Bancul ăsta cu accente macabre va înceta doar dacă poliţia se va implica, aşa cum a făcut-o în Franţa, parţial în SUA şi de curând în Austria. Doar dacă statul va alege să afle ce se află în venele celor care se produc public şi câteodată sucombă public vom afla şi noi adevărul. Dar nu-l vom afla. Statul la noi e în patru labe de la câte şuturi în dos primeşte, cum să-i mai ardă de povestea asta? Atunci, măcar să nu ne mai facem că facem! Să nu ne mai mirăm. Să nu ne mai întrebăm. Să rămânem aşa, proşti. E mai onest.