Cine ia titlul?

Aceasta e întrebarea. O auzi mereu. Dar mereu există alta în dosul ei. Cine nu-şi va pierde minţile? Răspunsul la prima trece prin a doua

Există în interiorul fiecăreia dintre candidate lupte colosale şi absurde în acelaşi timp. Tentaţia e de a spune că titlul îl va lua echipa care va câştiga bătălia cu propriul patron.

Steaua, spre exemplu, a luat ultimul trofeu după victoria prin neprezentare asupra omului care o deţinea (aflat la acea vreme în detenţie). FCSB n-are, din motivul contrar, niciun titlu. Mania organizării companiilor româneşti în mici „state poliţieneşti” în care The Big Father urmăreşte tot, se pricepe la tot şi se implică în tot e prezentă cu asupra măsură în fotbal.

Reprezentantul ei de frunte este G. Becali, după principiul strămoşesc „Ochiul stăpânului îngraşă vita”. Justificarea lui e că peste tot unde specialiştii fotbalului au avut mână liberă cluburile s-au dus de râpă. Ce nu spune însă este că acele grupări au funcţionat, multe, după acelaşi sistem.

Atât că la Vaslui, Timişoara, Dinamo, Rapid, Oţelul, Urziceni, oamenii ori au supt de la sân până l-au secat, ori au forţat iraţional spre masa cu bucate a Ligii Campionilor, împiedicându-se înaintea ei. Dar niciuna nu a aplicat până la capăt principiile performanţei.

„Specialiştii” au avut alte interese. Diferenţa? Stăpânul stelei în opt colţuri a avut mai mulţi bani, consiliere mai bună şi a ezitat să-şi fure căciula. Şi a avut mai mult noroc. Dar oricât de bun tehnician s-ar crede, un lucru e sigur: norocul nu poate fi antrenat.

În acest tablou, Craiova pare cea mai stabilă. Nu subestimaţi însă capacitatea oltenească de a se autosabota (s-a mai văzut) sau a şefului de acolo de a-şi lua aripi în caz de succes iminent. Malul e adesea, pe la noi, un zid prea înalt. CFR e alt caz clasic.

Există informaţii că patronul a vrut să-l schimbe pe Arlauskis în timpul meciului cu Hermannstadt. Un oficial care nu a pus în aplicare ordinul a plătit cu postul. Nelu Varga a moştenit totuşi o structură internă care încă i se poate opune. La FCSB nu există aşa ceva.

Nimeni nu poate opri schimbările riscante de la pauză, iar Teja e din ce în ce mai negru la faţă. Va reuşi să rezolve cuadratura cercului, adică să nu iasă în decor ţinând de volan în timp ce altcineva schimbă vitezele?

La CFR, aceeaşi dilemă, dublată de problema banilor. Şansa ei, acum, ar fi să nu mai vină alt antrenor, o personalitate tare care să îi deranjeze pe jucători şi pe patron. Ar exista şansa unui linişti fecunde. Dar nu pariaţi pe asta! Sindromul lui Dumnezeu nu e valabil doar la chirurgi! Sunt unii care operează pe viu în fotbal de ţi se face pielea de găină.