Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Handbaliatorii

Vocea lui Ştefan Birtalan e întretăiată, şi nu din cauza legăturii telefonice, nici urmare a micului şi simpaticului defect de vorbire, un bâlbâit care i-a adus porecla „Bibi”. Emoţie. Nu dintr-aceea de soap care să-ţi mulgă lacrimi, o emoţie adâncă, […]

...

Cei de pe urmă

Britanicii s-au culcat cu City-Utd 0-2 şi s-au trezit cu The Queen-Meghan 0-1. De Ziua Femeii. Care e, de fapt, o zi a drepturilor femeii, ceea ce ne reaminteşte paradoxurile unei umanităţi dornice să ajungă pe Marte, dar având probleme […]

...

Gura bate gândul

„E fenomenal ce face LeBron. Dar nu-mi place când persoane care au acest statut în sport se implică în același timp și în politică. Adică, fă ce faci tu bine. Ține-te de ceea ce faci. Eu, de exemplu, joc fotbal […]

...

Cu sportul la psihiatru

„Închisoare pentru lesbianism, wow!”. Comentariu la articolul despre golgota Marianei Cetiner, fosta handbalistă care vorbeşte, în interviu cu Costin Ştucan, despre abuzurile îngrozitoare suferite pe când era copil şi apoi adult. Da, da, închisoare pentru lesbianism! Şi nu se întâmpla […]

...

Masonaras

E probabil ca preşedintele FRF, exasperat de castanele pe care le încasează în numele grecului, să-l fi forţat pe Vassaras să iasă şi să spună ceva, orice. Şi s-a întâmplat ceea ce era de aşteptat. În interviul de la Telekom, […]

...

Necuvântătorii

Istoria e plină de nasuri ridicate care au sfârşit în ţărână

Permalink to Necuvântătorii
marți, 26 februarie 2019, 8:57

Dacă există ceva care să pună de acord globul tot mai centrifugat e comunicarea. Comuniarea bună, comunicarea rea, comunicarea stranie, cea sobră ori ludică. Există şi comunicarea care anticomunică (vezi „Afacerea cormoranul”). Cancerul societal numit „fake news” e tot comunicare. Până şi cele mai ascunse organizaţii emit cuvine sau imagini către oamenirea în mijlocul (ori subsolul) căreia trăiesc, că-i vorba de servicii secrete, masonerii, cabale de tot felul, adunări mistice, nişe ale ştiinţei.

Papa comunică înainte să excomunice. Toată lumea face asta. Mai puţin CCA. Punându-ne în pielea unor extratereştri, care şi-ar comunica prezenţa prin lumini verzi deasupra orizontului, te poţi întreba: cine naiba e CCA?! Şi exact de aici trebuie să plecăm. În această lume mare CCA arată a broască umflată la dimensiunile unui bou. Care ne strică jocul.

Comisia Centrală a Arbitrilor ar trebui să fie un însoţitor de bord al fotbalului. Să se asigure că pasagerii călătoresc confortabil şi îşi leagă centurile atunci când li se spune. Aceşti stewarzi nu trebuie, precum cei din zbor, să dea explicaţii pentru orice, dar e necesar să comunice anumite decizii esenţiale care privesc viaţa celorlalţi. Sau să îşi ceară scuze dacă varsă paharul de vin peste pantalonii cuiva. Nu numai bunul-simţ le-ar indica asta, ci şi biletul plătit. Din care e plătit salariul lor. Aşa s-ar întâmpla în viaţa reală. Dar arbitrajul românesc nu trăieşte în viaţa reală.

Două agresiuni ale unor fotbalişti în această etapă erau să se încheie cu genunchi puşi la proţap. Explicaţiile despre absenţa deciziilor corecte vor rămâne îngropate în dosarele X ale acestei comisii. Schema e perfectă. Arbitrii sunt judecaţi de şefii lor, care nu dau socoteală nimănui şi nu comunică niciunde hotărârile lor. Această dictatură a tăcerii înspăimântă şi revoltă, pentru că ţine de un soi de Ev Mediu. În absolut, arbitrii pot face orice. Bârsan, cel care a reuşit să nu vadă cel mai dur fault al sezonului, a scos acum câteva luni practic mingea din poarta celor de la CFR, şi această echipă a câştigat cu 1-0. Rezultatul? A arbitrat etapa următoare.

Explicaţii? Niciuna. Iată definiţia unei bătăi de joc. Şi a unui joc periculos. A nu spune nimic înseamnă a lăsa loc oricărei interpretări. În locul unei justificări perfect admisibile mai bine să îi bănuim pe stimabilii cu fluier de rea-voinţă, nu? Poate că noi suntem orbi, dar cum să te înţelegi cu „surdo-muţii”? CCA, susţinută vinovat de FRF, face cel mai mare rău arbitrilor când refuză să deschidă gura indiferent cât de rău ar lua-o pe arătură aceştia. Nevrând să le arate faţa umană, îi demonizează în ochii celorlalţi. Şi asta nu se va sfârşi deloc bine.

Comentarii (13)Adaugă comentariu

caneto (1 comentarii)  •  26 februarie 2019, 10:09

Nu ştiu dacă pentru „silenzio stampa” trebuie acuzaţi neapărat CCA şi FRF. Am citit cândva, undeva că e o decizie sau o recomandare din partea Comisiei de Arbitri a Fifa şi/sau a Uefa.

Liviu (28 comentarii)  •  26 februarie 2019, 10:51

Dar tu "cine naiba esti",radu naum? Cica mare moderator tv,dar nu esti decat "*** ***"! Ce faci la tv:inciti pe unii impotriva altora,iar cand audienta ajunge in Groapa Marianelor,il suni pe becali sa-ti arunce "carligul" salvator! Asta esti,radu naum! In mascarici!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

?????? (60 comentarii)  •  26 februarie 2019, 11:26

Remarcați totuși și faptul că Legea accesului la informații publice 5441 din 2001 obligă și CCA și FRF la răspunsuri referitoare la modul de aplicare a regulamentelor competiției ?

?????? (60 comentarii)  •  26 februarie 2019, 11:30

Corectură, deci,Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public, opinați că se aplică și în astfel de spețe precum cele semnalate de articol,?

Adriann_ (1 comentarii)  •  26 februarie 2019, 13:29

Radule, ideea e ca nimic nu impiedica presa sportiva sa faca o campanie furibunda contra situatiei din arbitraj, dar la modul corect, discutand si "orbirea" lui Avram la faulturile bestiale comise contra lui Bancu de jucatorii FCSB-ului etc etc etc. Sau gresesc eu si cand ar fi vorba de o abordare mai larga si sustinuta ar incepe sa apara tot felul de retineri, autocenzuri, fursecuri etc?

a dica (24 comentarii)  •  26 februarie 2019, 14:13

Prin tot ceea ce fac, fluierasii si sefii lor lasa impresia ca vor doar sa demonstreze ca sunt buricul pamantului, ca pe ei nu-i poate trage la raspundere nimeni, ca oricum isi primesc banii, ca ei pot pune la "respect orice jucator sau antrenor, indiferent de nume sau valoare. Este adevarat, mutenia lor, modul cum se fac delegarile, pedepsele care se aplica (sau nu) atunci cand "gresesc" flagrant te duc cu gandul la toate cele rele. Singurii carora nu li se poate lua dreptul de a-i "apostrofa" sunt spectatorii, iar ziaristilor, dreptul de a-i evalua... Insa le-o pasa? Unde mai intalnim in societatea romaneasca o situatie asemanatoare? Parca pe la procuratura? Si unii si altii fac ce vor, sunt bine platiti si nu dau socoteala nimanui cand o iau pe aratura. O sa incerc sa vad cand va mai arbitra Barsan pe Viitorul, Avram pe Craiova samd... Un carcotasi imi spune:curand, ce conteaza?

Liviu (28 comentarii)  •  26 februarie 2019, 14:16

De ce moderati comentariul ? Expresia "*** ***"e folosita de *** in articol!

Acest comentariu a fost moderat pentru că nu respectă regulile site-ului.

Cristi (6 comentarii)  •  26 februarie 2019, 16:18

Traim vremuri in care oameni care nu au dat cu piciorul in mingea de fotbal in viata lor, modereaza emisiuni fotbalistice sau isi dau cu parerea despre fotbal, ceva de genul, ca si cum ar tine Bianca Dragusanu lectii de moralitate.

Liviu (28 comentarii)  •  2 martie 2019, 18:42

Mare prostanac esti naume!

Liviu (28 comentarii)  •  3 martie 2019, 19:34

Se adevereste ca esti un mare prostanac dupa felul cum moderezi emisiunea dupa meciul viitorul cu botosani! Esti o rusine a mediei sportive!

Comentează