Ciorba patriotică şi castanele reci

Bowl. Super Bowl. Super f...ing Bowl! Sau despre un eveniment planetar cu legătură aproximativă cu sportul

Iertat să fiu, nu mă pricep la fotbal american – şi nu mă mândresc cu asta –, dar discuţiile de după Super Bowl dau mâncărimi la degete. Ele n-au nicio legătură cu meciul propriu-zis.

Tom Brady ca în sânul lui Avraam

Deci textul ăsta nu e despre touchdown-uri, despre concussion-uri care îi sperie până şi pe alde Donald (ia te uite, ce pisi!) şi nici măcar despre Tom Brady ori despre recordul său de titluri la 40 şi de ani, graţie, nu-i aşa?, unui impecabil stil de viaţă şi a unei alimentaţii corespunzătoare, bogată în fibre şi alte mici drăcii vrăjitoreşti la care am avea cu toţii acces, bineînţeles, ca să putem trăi precum Avraam, dar deh, aşa e viaţa, pentru unii mumă, pentru toţi ceilalţi, ciumă. Este despre ce contează cu adevărat la un Super Bowl. Despre când nu se joacă.

Maroon 5, miresele şi mirii

Atunci, oameni buni, la pauză adică, ar trebui să aibă loc o capodoperă muzicală. Un ceva nemaivăzut, cu tentă, cu mesaj, cu ritm, cu hip, cu hop. Cineva cu mintea rătăcită a ales Maroon 5. Cunoaşteţi trupa. Tipii ăia plini de ei care, într-un clip, merg cu decapotabile de la o nuntă la alta precum cântăreţii noştri în noaptea de Revelion. Şi toată lumea e dată pe spate. Miresele aproape că leşină. Mirii mai au puţin şi îşi schimbă orientarea sexuală. Şi când le e lumea mai dragă, Albă ca Zăpada, aka Adam Levine, cu toţi ceilalţi, se cară că au de prestat în altă parte.

(A) front sau afoni

Hmm… Albă ca Zăpada? E voie? Nu. De când a fost dezvăluită identitatea celor ce vor „entertain” meciul, şi oamenii şi-au dat seama că nu e vreo trupă adaptată la cultura şi spiritul Atlantei, şi nu e nici Lady Gaga, a început balamucul. Petiţii pentru îndepărtarea aleşilor. Declaraţii de (a)front. Ameninţări. Somaţii. Dacă tot sunt albii ăia, atunci măcar să facă, naibii, ceva tare! „Să pună un genunchi (anti-Trump) la pământ când se cântă imnul”, a somat Roger Waters. Să o invite măcar pe Christina Aguilera. Sau, hai că se poate!, Travis Scott să o ceară de soţie pe Kylie Jenner direct pe scenă. Oroare! Nimic din toate acestea nu s-a întâmplat. Într-o încercare disperată de a repara ratingul Levine s-a semidezbrăcat, dar bustul nu i l-am văzut, că era pictat tot.

O ruşine planetară

Oroare de două ori! America vrea circ, dar pudic, bro! Rezultatul: un Super Bowl ratat, aşa s-a decretat. La CNN s-a discutat până la nevoia de Emetiral despre cât de „dull” a fost show-ul. Aşa ceva, dragă!… O tipă cu buze apocaliptice de la o instituţie de petreceri a concluzionat oftând: „It was a shame”. Un înger jumătate alb, jumătate negru a fâlfâit trist, evitând de puţin o minge înşurubată spre end zone.

Meciul? Dă-l încolo de meci! La microfonul de final Brady aproape că n-a mai avut cuvinte. Îl înţelegem. Cât de greu i-o fi fost să se concentreze după acea pauză şi acele acorduri care prevestesc, conform news TV, sfârşitul lumii?!