Lacrimi la solduri 

Unii prevăd viitorul construindu-l. Patronii cluburilor noastre trăiesc în prezent. Cu mâna întinsă

Plouă de rupe în fotbalul românesc! Plouă cu lacrimi, plouă bacovian, plouă diluvian în acord cu deversările de pe pământurile Turciei. Toată lumea afuriseşte două lucruri în această pauză: vremea şi timpul (scurt). Adică pe Dumnezeul din ceruri şi pe cel de pe pământ.

Altfel decât în Miorița
Căci calendarul e alcătuit de şefii fotbalului. Ne aflăm într-o logică medievală. Oamenii se uită în văzduh căutând să afle dacă viaţa le va fi bună sau rea. Neavând enorma şansă de a fi născut o capodoperă de amplitudinea „Mioriţei”, alţii s-au gândit că decât să-şi aştepte moartea cu fluierul în mână mai bine îşi construiesc viaţa ajutându-se de o sapă. E o vorbă celebră a lui Lincoln: „The best way to predict future is to create it”. Încă nu s-a tradus în româneşte.

Absurda lamentare
Îi poţi înţelege pe antrenorii care îşi varsă amarul legat de imposibilitatea de a se fi pregătit civilizat din cauza furtunilor ce au bătut Antalya. La fel când se lamentează despre o reluare a sezonului mai rapidă ca oricând, motiv de a nu putea să integreze jucătorii transferaţi. Îi poţi înţelege, dar nu-i pricepi. Sunt destule campionate care nu doar că nu au o perioadă de întrerupere mai mare, dar nu o au deloc! Şi echipele lor fac transferuri fără să se dea cu capul de pereţi că nu au timp să-şi armonizeze nou-veniţii. De ce? Aici e povestea. Ei nu aduc jucători din neant, oameni aterizaţi de nicăieri, fără echipă, fără jocuri, fără valoare.

La cantina săracilor
Potretul robot al fotbalistului transferat în Liga Întâi ne arată că acesta n-a mai evoluat de peste patru luni. Unii dintre cei proaspăt aterizaţi n-au mai jucat organizat din 2017! Evident, se poate răspunde că bogaţii acestui sport îşi pot permite să aducă oameni cu CV consistent. Dar nimeni nu le cere celor de la noi să îi transfere pe De Jong, Balotelli, Piatek, Higuain! În aceeaşi măsură însă, nu îi împiedică nimeni să-şi facă ordine în gânduri mai din timp, să se organizeze profesionist în scouting şi mai ales să bage un pic mâna în buzunar. Persistă o neplăcută impresie că avem de a face cu un salariat care, deşi plătit gras, se îmbracă de la solduri şi mănâncă de la cantina săracilor.

Câtă vacanță să ai?
Şi nu e vorba doar despre Dinamo. E despre toţi cei care au ales să transfere în volume importante. Nou-veniţii sunt şomeri de meciuri cel mai devreme din mai anul trecut. Vezi Eric (Viitorul), Kuca şi Moreira (Hermannstadt), Holtzmann (Botoşani) şi o mulţime de la Călăraşi. Alţii au evoluat, ce-i drept, în acest sezon, dar ocazional. Unii au acumulat în zeci de meciuri doar câteva minute pe teren! Cum să speri că îi poţi aduce repede la nivel? Câtă vacanţă să ai? Respectivii au nevoie de măcar o lună şi jumătate să se pună pe picioare. Asta e când iei numai gratis, deşi încasezi milioane de la televiziuni.

Atunci, da, tot ce mişcă-n ţara aia turcă, râul, ramul, valul şi vântul, duşman este! S-a întors istoria. Întrebarea veselă e: ce se va întâmpla dacă din vară banii de la televiziuni vor fi mai puţini? Ce vor mai pescui stimabilii? Te pomeneşti, păcatele mele, că vor începe să crească jucători! Apocalipsa!