Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Cu stângu’-n dreptu’. Astăzi, Sepsi

Indiferent câte cupe ar lua Mourinho, el nu va face mulţi oameni să viseze, pe când Arsenal, de exemplu, umplea Emirates deşi trebuia ca tinerii să-şi întrebe bunicii despre ultimul campionat victorios. Imaginea, mesajul contează. Nu cerul, autenticul! Ele construiesc […]

...

Zâmbetul încremenit

Sydney 2000. În patria înotului, buricul Jocurilor au fost probele din fantasticul bazin olimpic. Două ţări au lăsat mulţi cu gura căscată. Ucraina, cu Klocikova, imbatabilă în probele de mixt. Şi România. Se anunţase la Europenele din acel an, dar […]

...

Ciorba patriotică şi castanele reci

Iertat să fiu, nu mă pricep la fotbal american – şi nu mă mândresc cu asta –, dar discuţiile de după Super Bowl dau mâncărimi la degete. Ele n-au nicio legătură cu meciul propriu-zis. Tom Brady ca în sânul lui […]

...

Lacrimi la solduri 

Plouă de rupe în fotbalul românesc! Plouă cu lacrimi, plouă bacovian, plouă diluvian în acord cu deversările de pe pământurile Turciei. Toată lumea afuriseşte două lucruri în această pauză: vremea şi timpul (scurt). Adică pe Dumnezeul din ceruri şi pe […]

...

Serenada

De la „m-am obişnuit să mă bată” până la „parcă m-a călcat trenul” a fost un meci în care trenul putea fi deraiat. Dar nu. Logica a fost respectată. Între timp, Halep a pierdut şi locul 1 mondial. Între timp, […]

...

Child in Time

Limba: tenis. Cuvintele: germane. Cetăţenie: personală. Steag: tricolor

Permalink to Child in Time
marți, 30 octombrie 2018, 1:12

„Ştie cineva pe unde îl găsim pe ăla micu’ vorbind?”. „Ăla micu'”, a.k.a Copil. Marius Copil. Acest aproape James Bond care era să-i fure iubita personajului principal la Basel. Sunt oameni care ar omorî pentru Big Fed. Chiar şi un Copil. Şi da, Copil a vorbit, după meciul cu Zverev. Gata, îl avem! Şi apoi vestea s-a dezumflat: vorbeşte, da, dar în germană… Na, ia şi tradu-l! Vezi cine ştie germană. Cu engleza Simonei era mai simplu, nu? Copil vorbeşte germană. Pavel vorbeşte germană. Vorba lui Arghezi. „Aveţi scule nemţeşti, dar nemţi aveţi?”, le-ar fi spus celor care îi prezentau studioul de la Buftea. Fusese zisa unui ţigan din Marele Război, când îi băteau ăia din faţă cu tunul. Şi ai noştri aveau tunuri. Dar n-aveau nemţi. Aşa că ai noştri azi s-au făcut nemţi.

Să te agăţi cu degetele de la o mână de balustrada iahtului de lux al vedetelor tenisului la 28 de ani, vârsta la care alţii se gândesc deja la pensia aurită a celor câţiva ani de chinuri, nu e puţin lucru. Sunt câteva exemple în istorie, dar nu multe. Campionii târzii se aseamănă până la a crede că sunt născuţi de aceeaşi mamă. Îşi creează o lume paralelă în care ei sunt învingători, unde spiritul lor rămâne neînfrânt până când lumea imaginară se suprapune peste cea reală. De fapt, lumea reală, exterioară, e obligată, fie şi într-un târziu, să se alinieze la cea interioară. Ăsta e statul lor paralel.

Figura lui Copil ne-a arătat de multe ori această stare de refuz al predării. În absenţa rezultatelor notabile, am receptat-o ca pe o bizarerie. Ca o luptă a peştelui pe uscat. Dar el, în lumea lui, înota în plin ocean. Unii dintre cei care l-au văzut în această săptămână de neuitat au descoperit, după cum scria un francez pe site-ul L’Equipe, „servicii a la Karlovici, forehand stil Del Potro, rever ca al lui Djoko”. De unde toate astea? Probabil că din rânitul pe nisip în vreme ce alţii chefuiau pe iaht. Un alt loc comun al celor care descoperă succesul târziu: nu prea mai au mare lucru de pierdut. Copil, zicea altul, a jucat în spiritul jocului, a atacat, şi-a asumat riscuri la fileu, a livrat mingi la limită. Fără frică şi fără reproş.

Şi-apoi ideea de a te „muta” pentru a izbândi. A fi un pic german sau american, sau chinez. Copil a vorbit în germană pentru că poate, pentru că în lumea pe care unii vor să o închidă tot mai mulţi reuşesc deschizându-se. Pavel aproape că nu mai e român, îl auzim rar, el nu vorbeşte. Călătoreşte şi reuşeşte. Nu mereu, dar îl simţi amuşinând succesul. Aceştia sunt oamenii care ne reprezintă nemafiind reprezentativi pentru noi. De gândit.

Comentarii (14)Adaugă comentariu

alb_rosu_in_VN (6 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 14:06

Reverul nu e in nici un caz a la Djokovic, mai degraba seamana cu al lui Federer, Wawrinka sau, de ce nu, cu al lui Pavel. Au ramas putini cei care dau reverul cu o mana, pur si frumos. Dar n-o sa-i contrazicem pe cei de la L'Equipe, nu?

Nica fără frica (15 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 14:27

Scrie bah tontule românește!!! Ce i aia "child in time"!!!?? Te dai deșteapt dar ești vai de capul tău!!!

MZM (25 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 15:30

Performanta lui Marius Copil de a juca finala de la Basel este uluitoare! Marturisesc, ca, spre rusinea mea, nu-l credeam in stare sa-si... ia lumea in cap! Cum a putut sa ajunga in finala venind din calificari unde a jucat 2 meciuri (printre invinsi- si fratele lui Alex. Zverev)?! Cum a facut sa treaca de Cilici si de Alex. Zverev, numai el stie! (de Fritz nu prea am auzit, dar, chiar si acesta, era mai bine clasat decat Marius). Cum a putut sa joace de la egal la egal in finala cu Federer, ba chiar sa-l conduca autoritar, cu 3-1 in primul set si cu 3-0 si 4-1 in al doilea??!! E unul din momentele sale astrale care-l va descatusa (poate) de orice complex in fata oricarui adversar. Sa dea Dumnezeu.

Observator (29 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 15:51

@ Nica fara frica Daca n-ati inteles, era o aluzie la numele lui Marius, asociat cu titlul unei piese celebre a celor de la Deep Purple! Nu inteleg de ce va ofuscati! Si da, "zidul" din Serbia foloseste ambele maini la rever! O.

Tom (6 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 15:54

@Nica fara frica, titlul articolului este titlul (probabil) celei mai bune piese ale (probabil) celei mai bune trupe hard-rock: Deep Purple. E pour les connaisseurs. Tu ramai la manele!

alt Sorin (7 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 16:00

Aloo! V-a cam luat valul si gasiti sublimul in faptul ca a condus autoritar (si-a pierdut previzibil) in ambele seturi. Dl Geambasu in coloana alaturata tocmai pe acest subiect brodeaza- a cazut de pe un cal frumos! Era suficienta o constatare de bun simt gen - "a iesit din starea de blocare si si-a depasit conditia. Sa speram ca-l tine!" La acest mod evitati alternanta obositoare nunta/inmormantare/nunta....

Nica fără frica (15 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 17:36

Ce au sărit Tom și Jerry(observator)de fund în sus!!!și care este legătura dintre deep purple și Marius Copil istetilor!!!!????.....ohhh "child"? Hai că sunteți mai penibili decât jalnicul de naum!!!!

Razvan (26 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 17:56

Nemaifiind reprezentativi pentru noi acesti sportivi ne reprezinta cel mai bine.Tocmai aici e cheia. Au lasat toate metehnele poporului si s-au descatusat...cei cativa care au puterea si sansa de a face asta.

mg (93 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 18:25

@Nica fără frica - nu-ţi bate capul că te doare, e cu miez chestia.. Şi nu teme de Blackmore , Lord (RIP), Glover şi Paice, că-s băieţi valabili. Chiar şi filfizonul de Gillan, deşi Coverdale e mai adevărat.. Cât despre Copil, noch einmal ! Sau one more time, cum ar zice Simona..

Scufițu Roșu (1 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 19:21

Pentru jocul prestat în turneul de la Basel, felicitări ! Dar... ...ca deobicei, se exagerează cu elogiile (de tip dâmbovițean / gspean). Dacă a jucat o finală împotriva "Marelui Federer", deja este considerat..."Marius cel Viteaz" ! ...cam pe calapodul "Generației de Aur", supranumită așa doar pentru că s-a oprit în sferturile unui CM (acolo unde, pentru națiunile de elită, acest lucru ar fi însemnat un eșec verital).

Observator (29 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 19:22

@ mg Gillan mi se pare mai bun decat Coverdale, fara suparare! O.

di livio (19 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 20:13

vezi matale cum scrie frantuzu?...scrie da servici, forehand, rever...c-asa-i in tenis...si matale-i dai cu James Bond, Arghezi si Deep Purple...si in loc sa vorbim de Copil, ne certam pe motiv da softrock...da poate nu vad io adincimea lu articolu asta...ii scris adinc si pretios

alex (6 comentarii)  •  30 octombrie 2018, 21:21

Cel mai mult imi place titlul. Interesanta asociere cu cantecul-capodopera al faimoasei trupe britanice de hard-rock. Poate ca acest Copil merita o asemenea onoare...

George (5 comentarii)  •  1 noiembrie 2018, 16:55

Inspirat titlu.

Comentează