Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Cu stângu’-n dreptu’. Astăzi, Sepsi

Indiferent câte cupe ar lua Mourinho, el nu va face mulţi oameni să viseze, pe când Arsenal, de exemplu, umplea Emirates deşi trebuia ca tinerii să-şi întrebe bunicii despre ultimul campionat victorios. Imaginea, mesajul contează. Nu cerul, autenticul! Ele construiesc […]

...

Zâmbetul încremenit

Sydney 2000. În patria înotului, buricul Jocurilor au fost probele din fantasticul bazin olimpic. Două ţări au lăsat mulţi cu gura căscată. Ucraina, cu Klocikova, imbatabilă în probele de mixt. Şi România. Se anunţase la Europenele din acel an, dar […]

...

Ciorba patriotică şi castanele reci

Iertat să fiu, nu mă pricep la fotbal american – şi nu mă mândresc cu asta –, dar discuţiile de după Super Bowl dau mâncărimi la degete. Ele n-au nicio legătură cu meciul propriu-zis. Tom Brady ca în sânul lui […]

...

Lacrimi la solduri 

Plouă de rupe în fotbalul românesc! Plouă cu lacrimi, plouă bacovian, plouă diluvian în acord cu deversările de pe pământurile Turciei. Toată lumea afuriseşte două lucruri în această pauză: vremea şi timpul (scurt). Adică pe Dumnezeul din ceruri şi pe […]

...

Serenada

De la „m-am obişnuit să mă bată” până la „parcă m-a călcat trenul” a fost un meci în care trenul putea fi deraiat. Dar nu. Logica a fost respectată. Între timp, Halep a pierdut şi locul 1 mondial. Între timp, […]

...

Când nu te vede nimeni

Acum un an lăcrimam toţi de fericire. Acum plâng doar ele

Permalink to Când nu te vede nimeni
miercuri, 19 septembrie 2018, 9:28

Nu e nimic popular, nimic cu vino-ncoace. Nu merge nimeni ca Florinel, ca un boss al boşilor, nu mai merge nimeni pe apă. Ştiţi, din când în când vine din Cosmos ca o lumină mare. Rămânem cu gurile căscate, privind în sus. Apoi se stinge şi plecăm fiecare la treburile noastre. Şi trece o vreme, trec nişte vremuri. Habar n-avem cât. Şi iar vine. Şi dacă nu vine, nu vine. Capul în pământ, nasul în ghidon.

Acum un an ne umflaserăm ca nişte broaşte, gata să plesnim de fericire. După o sumă colosală de ani barca de 8+1 a fetelor României cucerea aurul mondial. Le-am văzut mai apoi de aproape. Au ceva din Panait Istrati, din sarea pământului, sunt roade ale muncii veşnice care începe pentru unii de când se nasc şi se termină când mor, e mereu acolo şi când iubesc, şi când jelesc. Munca asta le dă o frumuseţe aparte. Nu, nu e frumuseţea de plastic, rectificată la cuţit, pe care o vedem tot mai des. Nu e frumuseţea mată a epidermei, e cea interioară, plină de viaţă şi durere.

Acum a fost durere. La Plovdiv, campioanele mondiale au vâslit în gol, au alunecat greu între sfertul şi jumătatea cursei de parcă apa curgea împotriva lor. Americancele, bătute anul trecut, şi-au umflat muşchii şi au defilat. Pentru ale noastre nimic nu a mers. Locul 5 egal neant. Din fericire pentru ele, fereastra de vizibilitate tocmai s-a închis, chit că oricum nu le-a văzut mai nimeni. Dacă n-au câştigat, au plâns în privat. Se vor întoarce în „mină”. „Numai în sufletul lor să nu fii”, a oftat Geanina Beleagă, proaspăt re-campionă mondială la doi vâsle categoria uşoară. Bucuria ei s-a dus în acele minute pe apa Sâmbetei. Canotajul e o lume mică. Ratarea cuiva e ca un deces în familie pe acelaşi etaj în Drumul Taberei.

„Lucrăm cu materialul clientului”, a spus antrenorul Mircea Roman, solid ca o statuie, pe care într-o zi el chiar o va avea, la statui nu ne bate nimeni. Materialul României, căreia nu îi pasă de sport. Aici urlă Hagi şi urlă mut toţi aceşti oameni care şi-au greşit profesia sau poate ţara. E despre regim. Că n-au ţinut regim, cum i-a îndemnat prealuminata mini-stresă a sportului cu zâmbetul acela rătăcit de elev faţă cu o ecuaţie neidentificată. Sau că trec prin acest regim al nepăsării, autoanihilant. Oamenii sportului poartă tricoul ţării aşa cum poartă unii T-shirt cu Messi.

Tu îl iubeşti, el nu te cunoaşte.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Leopardu (24 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 10:23

Domnu Radu, eu i-am mai scris si lui geambasu. Nu mai generalizati atat, avand nesimtirea sa vorbiti in numele tuturor. Daca pe voi nu va intereseaza anumite sporturi si nu urmariti, treaba voastra, exista insa destui pe care ii intereseaza. Ar trebui sa te documentezi si tu mai bine inainte de a scrie despre acesti sportivi. Altfel ai fi stiut ca din barca de 8+1, invingatoare anul trecut la Sarasota, au mai ramas 4 sportive, restul fiind luat de tinere fara prea mare experienta, barca noastra(locul 5 la Plovdiv) fiind cea mai tanara dintre participante. Au timp sa creasca in valoare si potentialul sa ocupe un loc mai bun la Tokyo. Mi-ar place sa iti amintesti ca esti jurnalist sportiv si nu autor de articole siropoase si induiosatoare.

ManX (17 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 10:46

Si Stucan a scris azi un articol de toata jena. Si nu s-a terminat ziua. Te felicit ca nu ai pus poza cu Becali în loc de cea cu canotoarele. Stucan a pus una cu Becali în speranta ca o sa-i citeasca cineva articolul desi subiectul principal este cu totul altul.

Emil G (1 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 11:08

Ce frumos spus, "Tu îl iubeşti, el nu te cunoaşte." Sunt departe de casa si imi face mare placere sa citesc tot ceea ce scrii. Multumesc pentru picaturile de curaj frumos idin fiecare articol al tau. Bravo!!!

di livio (19 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 23:00

da, asa e...nu mai era nimic de spus da tra sa maresc textu la mai multe caractere...e greu sa scrii despre infringeri

Comentează