Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Căderea

„Der Untergang” e filmul în care e tratată în cheie comică o criză de furie a lui Hitler din bunkerul berlinez atunci când află că nu mai există de fapt nici o armată germană în calea sovieticilor. Tragicomedia Isteţii din […]

...

FC “Sâc!” Bucureşti 

Cu Steaua şi epigonul ei, FCSB, treaba e simplă: e despre ţara luată pe persoană fizică. După ce Becali a statuat că „Steaua sunt eu!”, gonind fanii, i-a fost luat numele şi a rămas doar el, urmat cu o suită […]

...

Aterizarea în lume

Adesea sportivii, marii sportivi, sunt caracterizaţi drept fiinţe chinuite, profesionalizate înainte de vreme, prematur maturizate şi pline de cicatrice interioare. „Şi-au sacrificat copilăria, tinereţea” e laitmotivul discursului asupra demersului lor. De puţine ori se spune că sunt, de asemenea, persoane […]

...

Când a câştigat CFR titlul

Când l-a adus pe „omul invizibil” Nelu Varga, care a plătit pentru dizolvarea insolvenţei şi a pus la bătaie mai multe milioane din retrocedări decât au fost dispuşi să o facă rivalii, mai zgârciţi cu banii scoşi tot din afaceri […]

...

Unde am pierdut?

Micii şi marii fecesebişti scot placa asta aproape de fiecare dată când sunt întrebaţi despre compromiterea şanselor. Înşiruie conştiincioşi, ca la şcoală, numele formaţiilor de plan secund care le-au pus piedică: Chiajna, Călăraşi, Voluntari. O frumoasă suită de mini-balauri care […]

...

Când nu te vede nimeni

Acum un an lăcrimam toţi de fericire. Acum plâng doar ele

Permalink to Când nu te vede nimeni
miercuri, 19 septembrie 2018, 9:28

Nu e nimic popular, nimic cu vino-ncoace. Nu merge nimeni ca Florinel, ca un boss al boşilor, nu mai merge nimeni pe apă. Ştiţi, din când în când vine din Cosmos ca o lumină mare. Rămânem cu gurile căscate, privind în sus. Apoi se stinge şi plecăm fiecare la treburile noastre. Şi trece o vreme, trec nişte vremuri. Habar n-avem cât. Şi iar vine. Şi dacă nu vine, nu vine. Capul în pământ, nasul în ghidon.

Acum un an ne umflaserăm ca nişte broaşte, gata să plesnim de fericire. După o sumă colosală de ani barca de 8+1 a fetelor României cucerea aurul mondial. Le-am văzut mai apoi de aproape. Au ceva din Panait Istrati, din sarea pământului, sunt roade ale muncii veşnice care începe pentru unii de când se nasc şi se termină când mor, e mereu acolo şi când iubesc, şi când jelesc. Munca asta le dă o frumuseţe aparte. Nu, nu e frumuseţea de plastic, rectificată la cuţit, pe care o vedem tot mai des. Nu e frumuseţea mată a epidermei, e cea interioară, plină de viaţă şi durere.

Acum a fost durere. La Plovdiv, campioanele mondiale au vâslit în gol, au alunecat greu între sfertul şi jumătatea cursei de parcă apa curgea împotriva lor. Americancele, bătute anul trecut, şi-au umflat muşchii şi au defilat. Pentru ale noastre nimic nu a mers. Locul 5 egal neant. Din fericire pentru ele, fereastra de vizibilitate tocmai s-a închis, chit că oricum nu le-a văzut mai nimeni. Dacă n-au câştigat, au plâns în privat. Se vor întoarce în „mină”. „Numai în sufletul lor să nu fii”, a oftat Geanina Beleagă, proaspăt re-campionă mondială la doi vâsle categoria uşoară. Bucuria ei s-a dus în acele minute pe apa Sâmbetei. Canotajul e o lume mică. Ratarea cuiva e ca un deces în familie pe acelaşi etaj în Drumul Taberei.

„Lucrăm cu materialul clientului”, a spus antrenorul Mircea Roman, solid ca o statuie, pe care într-o zi el chiar o va avea, la statui nu ne bate nimeni. Materialul României, căreia nu îi pasă de sport. Aici urlă Hagi şi urlă mut toţi aceşti oameni care şi-au greşit profesia sau poate ţara. E despre regim. Că n-au ţinut regim, cum i-a îndemnat prealuminata mini-stresă a sportului cu zâmbetul acela rătăcit de elev faţă cu o ecuaţie neidentificată. Sau că trec prin acest regim al nepăsării, autoanihilant. Oamenii sportului poartă tricoul ţării aşa cum poartă unii T-shirt cu Messi.

Tu îl iubeşti, el nu te cunoaşte.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Leopardu (24 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 10:23

Domnu Radu, eu i-am mai scris si lui geambasu. Nu mai generalizati atat, avand nesimtirea sa vorbiti in numele tuturor. Daca pe voi nu va intereseaza anumite sporturi si nu urmariti, treaba voastra, exista insa destui pe care ii intereseaza. Ar trebui sa te documentezi si tu mai bine inainte de a scrie despre acesti sportivi. Altfel ai fi stiut ca din barca de 8+1, invingatoare anul trecut la Sarasota, au mai ramas 4 sportive, restul fiind luat de tinere fara prea mare experienta, barca noastra(locul 5 la Plovdiv) fiind cea mai tanara dintre participante. Au timp sa creasca in valoare si potentialul sa ocupe un loc mai bun la Tokyo. Mi-ar place sa iti amintesti ca esti jurnalist sportiv si nu autor de articole siropoase si induiosatoare.

ManX (18 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 10:46

Si Stucan a scris azi un articol de toata jena. Si nu s-a terminat ziua. Te felicit ca nu ai pus poza cu Becali în loc de cea cu canotoarele. Stucan a pus una cu Becali în speranta ca o sa-i citeasca cineva articolul desi subiectul principal este cu totul altul.

Emil G (1 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 11:08

Ce frumos spus, "Tu îl iubeşti, el nu te cunoaşte." Sunt departe de casa si imi face mare placere sa citesc tot ceea ce scrii. Multumesc pentru picaturile de curaj frumos idin fiecare articol al tau. Bravo!!!

di livio (19 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 23:00

da, asa e...nu mai era nimic de spus da tra sa maresc textu la mai multe caractere...e greu sa scrii despre infringeri

Comentează