Radu Naum

Evadat din Turul Franței, s-a oprit o perioadă pe semicerc. Acum e în suprafața de pedeapsă. Are opinie, și ca editorialist, și ca moderator

Biografie completă Toate articolele
Cele mai noi articole de Radu Naum
Fără handbal

Un tip picat din Marte ar fi cerut o anchetă după vizionarea meciurilor României cu Norvegia şi Olanda la Euro de handbal fete. Nu te poţi plimba prin ceruri miercuri, iar duminică să râneşti prin Iad. E ceva ce sfidează […]

...

O istorie a violenţei

În vara anului 1980, un tânăr a intrat în sala de gimnastică a Complexului „23 August”. Îşi însoţea tatăl, trimis de unicul ziar de sport să facă un reportaj cu lotul de fete înaintea Jocurilor Olimpice de la Moscova. Nadia […]

...

Răscrucea

Muntenegru e un munte greu. Enervant adversar! Nu că noi n-am fi pentru alţii. Dar măcar visăm, fie şi absurd, că într-o zi vom găsi grădina Edenului. Adversar-exemplu Ei n-au cum, pot fi campioni mondiali doar la cazinouri. Între timp […]

...

Drapele şi şrapnele

Drapele cu tricolor orizontal, ca în ’18. Un soldat atacând la baionetă un vultur care se uita chiorâş în jos (văzuse gazonul?). Cântece patriotice. Piele de găină sub mască de cocoş. Un cetăţean îmbrăcat popular îi transmite drapelul împăturit altui […]

...

Ajutor!

Gestul jucătorului care ne dă ocolul minţilor ca un satelit cu bâzâit rău, obsesiv a rupt mucavaua acestui sport oscilând între miştocăreală şi nervi de galantar. Din când în când demonul serii vine precum un Stuka în picaj, cu sirena […]

...

Când nu te vede nimeni

Acum un an lăcrimam toţi de fericire. Acum plâng doar ele

Permalink to Când nu te vede nimeni
miercuri, 19 septembrie 2018, 9:28

Nu e nimic popular, nimic cu vino-ncoace. Nu merge nimeni ca Florinel, ca un boss al boşilor, nu mai merge nimeni pe apă. Ştiţi, din când în când vine din Cosmos ca o lumină mare. Rămânem cu gurile căscate, privind în sus. Apoi se stinge şi plecăm fiecare la treburile noastre. Şi trece o vreme, trec nişte vremuri. Habar n-avem cât. Şi iar vine. Şi dacă nu vine, nu vine. Capul în pământ, nasul în ghidon.

Acum un an ne umflaserăm ca nişte broaşte, gata să plesnim de fericire. După o sumă colosală de ani barca de 8+1 a fetelor României cucerea aurul mondial. Le-am văzut mai apoi de aproape. Au ceva din Panait Istrati, din sarea pământului, sunt roade ale muncii veşnice care începe pentru unii de când se nasc şi se termină când mor, e mereu acolo şi când iubesc, şi când jelesc. Munca asta le dă o frumuseţe aparte. Nu, nu e frumuseţea de plastic, rectificată la cuţit, pe care o vedem tot mai des. Nu e frumuseţea mată a epidermei, e cea interioară, plină de viaţă şi durere.

Acum a fost durere. La Plovdiv, campioanele mondiale au vâslit în gol, au alunecat greu între sfertul şi jumătatea cursei de parcă apa curgea împotriva lor. Americancele, bătute anul trecut, şi-au umflat muşchii şi au defilat. Pentru ale noastre nimic nu a mers. Locul 5 egal neant. Din fericire pentru ele, fereastra de vizibilitate tocmai s-a închis, chit că oricum nu le-a văzut mai nimeni. Dacă n-au câştigat, au plâns în privat. Se vor întoarce în „mină”. „Numai în sufletul lor să nu fii”, a oftat Geanina Beleagă, proaspăt re-campionă mondială la doi vâsle categoria uşoară. Bucuria ei s-a dus în acele minute pe apa Sâmbetei. Canotajul e o lume mică. Ratarea cuiva e ca un deces în familie pe acelaşi etaj în Drumul Taberei.

„Lucrăm cu materialul clientului”, a spus antrenorul Mircea Roman, solid ca o statuie, pe care într-o zi el chiar o va avea, la statui nu ne bate nimeni. Materialul României, căreia nu îi pasă de sport. Aici urlă Hagi şi urlă mut toţi aceşti oameni care şi-au greşit profesia sau poate ţara. E despre regim. Că n-au ţinut regim, cum i-a îndemnat prealuminata mini-stresă a sportului cu zâmbetul acela rătăcit de elev faţă cu o ecuaţie neidentificată. Sau că trec prin acest regim al nepăsării, autoanihilant. Oamenii sportului poartă tricoul ţării aşa cum poartă unii T-shirt cu Messi.

Tu îl iubeşti, el nu te cunoaşte.

Comentarii (4)Adaugă comentariu

Leopardu (25 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 10:23

Domnu Radu, eu i-am mai scris si lui geambasu. Nu mai generalizati atat, avand nesimtirea sa vorbiti in numele tuturor. Daca pe voi nu va intereseaza anumite sporturi si nu urmariti, treaba voastra, exista insa destui pe care ii intereseaza. Ar trebui sa te documentezi si tu mai bine inainte de a scrie despre acesti sportivi. Altfel ai fi stiut ca din barca de 8+1, invingatoare anul trecut la Sarasota, au mai ramas 4 sportive, restul fiind luat de tinere fara prea mare experienta, barca noastra(locul 5 la Plovdiv) fiind cea mai tanara dintre participante. Au timp sa creasca in valoare si potentialul sa ocupe un loc mai bun la Tokyo. Mi-ar place sa iti amintesti ca esti jurnalist sportiv si nu autor de articole siropoase si induiosatoare.

ManX (16 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 10:46

Si Stucan a scris azi un articol de toata jena. Si nu s-a terminat ziua. Te felicit ca nu ai pus poza cu Becali în loc de cea cu canotoarele. Stucan a pus una cu Becali în speranta ca o sa-i citeasca cineva articolul desi subiectul principal este cu totul altul.

Emil G (1 comentarii)  •  19 septembrie 2018, 11:08

Ce frumos spus, "Tu îl iubeşti, el nu te cunoaşte." Sunt departe de casa si imi face mare placere sa citesc tot ceea ce scrii. Multumesc pentru picaturile de curaj frumos idin fiecare articol al tau. Bravo!!!

di livio (18 comentarii)  •  21 septembrie 2018, 23:00

da, asa e...nu mai era nimic de spus da tra sa maresc textu la mai multe caractere...e greu sa scrii despre infringeri

Comentează