Alo, nea Gianni?
O zi în care n-ai fost luat de prost carevasăzică că n-ai trăit-o

Când îl asculţi/citeşti pe onorabilul preşedinte al FIFA, Gianni Infantino, te apucă duioşia proporţional cu consonanţa numelui pe care îl poartă şi cu poveştile de adormit copiii pe care le debitează. Caşti şi stingi veioza. Noapte bună, coşmaruri frumoase!
Dom’ preşedinte ne vrea fraieri
Din mormanul vorbelor de tinichea extrag o propoziţie care merită tichia de mărgăritar: „Eu nu vând sufletul fotbalului!”. Da, stimaţi pământeni, tipul chiar a zis asta! Cred că trăim vremurile, de la măgăria pesedistă cu Halep huiduită până la moşi crăciunii pe care vrea să ni-i vândă vara şeful FIFA, în care suntem luaţi de proşti aşa, de-a dreptul. A trecut vremea în care se făcea cu ochiul ori vreun alt semn discret când voiai să-i pui pene de fazan în cap unuia. Gata. E pe faţă, pe directe. Dragi cetăţeni, avem onoarea să vă anunţăm că sunteţi nişte proşti! Permiteţi-ne, cu tot respectul, să vă tratăm ca atare. Aştept ziua în care Trump o să ne zică, ţuguindu-şi buzele alea de vânzător de bilete la reprezentaţia femeii cu barbă, că Pământul e plat.
Întâlnirea hoţului cu grămezile de deştepţi
Infantino ne crede, deci, infantili. Bravo, aşa merităm! Într-un interviu în „L’Equipe”, atunci când e întrebat despre criticile lui Ceferin (preşedintele UEFA, altă figură fabricată) în legătură cu competiţiile care cresc aiurea ca ciupercile după uragan, caro Gianni (parcă îl vezi ridicând ochii spre cer) răspunde: „Nu-i problemă, primesc deschis toate părerile”. În traducere liberă: vorbeşte tu, că eu decid. După care o scoate pe aia cu vândutul sufletului fotbalului. Probabil că treaba a provocat un scârţâit în reportofonul jurnalistului, încât dl. I. a simţit nevoie să completeze şi, practic, să se afunde: „Nu am dreptul să fac asta. Şi dacă l-aş avea, bineînţeles că nu aş face-o”. O, daaaa! Vine una şi mai tare: „Nimeni nu vinde nimic”. Pe bune?!!!!!! Păi miliardele de unde vin, din Cosmos? Staţi, că un pic mai jos se contrazice singur. „Există un interes pentru organizarea acestor competiţii şi un interes de a realiza parteneriate cu FIFA”. Bingo! S-a strigat Bingo! Citeşti, te cruceşti, după care îţi spui: „Băi, da’ cât de proşti ne cred?”. Uite-atât!
Hai să facem hora mare, prin oceane şi pe mare!
Faza mondială e cu hrăpăreala privind numărul de echipe. Infantino nu neagă că s-ar putea trece la 48 de echipe încă de la viitoarea Cupă Mondială. Atenţie! În clasamentul FIFA-Coca Cola (că tot nu vând ei nimic…) sunt 206 naţiuni/teritorii/arhipelaguri/insule/lagune albastre. Totuşi, fotbalistic vorbind, cam cât de serios poţi fi considerând că există în performanţă Anguila, Insulele Turks şi Caicos, Montserrat (nu, nu Montserrat Caballe), Insulele Virgine, Insulele Caiman (bine, astea contează, dar ca disciplină atletică: fuga banilor de fisc) sau Insulele Virgine?! Sau am mai zis o dată Insuelele Virgine?… Nu, e ok. Primele erau Virginele britanice, celelalte americane. După principiul o colibă, un vot. Dar staţi aşa! Credeţi că dacă se va califica, practic o echipă din 3 de pe planetă la turneul final avem o şansă mai mare la calificare? Mai gândiţi-vă…
Ne-am scos!
Cică ideea cu 48 de echipe în Qatar a venit de la CONMEBOL (sud-americanii). Să vedeţi ce le-a trecut prin cap: i-au zis nici mai mult, nici mai puţin simpaticul preşedinte exact aşa: „Noi vrem să venim toţi!”. Toate cele zece echipe din America de Sud, fraţilor! Delir complet. În clipa asta normal vă spuneţi: haida de, probabil că Infantino i-a trimis la plimbare. Ha, ha, ha! Şi încă un ha. Fiţi serioşi! A zis că oricine trebuie ascultat (indiferent ce prostie spune – n.a.) şi că trebuie să se pună la masă să negocieze. Deci, îi sugerez lui Răzvan Burleanu să se ducă mâine la Infantino şi să-i ceară ca România să se califice din oficiu la toate Cupele Mondiale. Să se aşeze la o masă şi să negocieze. Bine, ok, nu chiar la fiecare ediţie, măcar la una din două… Hai, bre nea Gianni, că nu te costă nimic, nu vinzi nimic, şi cu toţii o să mergem în Paradis!
Enjoy World Cup! Cât mai puteţi…