Cristina Spune Multe

Cred că ţinem în Cristina Neagu un sportiv excepţional, un om din clasa Halep

Păcat că destinul i-a hărăzit Cristinei un sport de echipă. Şi păcat că acela e handbalul. Neagu ar fi fost mult mai mare mergând exclusiv pe mâna sa ori performând într-o activitate cu mai mare rezonanţă mondială (handbalul e minunat, dar nu decolează global). Aşa, Cristina pare că înoată greu într-un mediu asincron cu anvergura sa. Se zbate, uneori steril, încercând să fie ceea ce vor toţi: un braţ providenţial, o „mămucă” rezolvând toate frustrările populaţiei.

Handbalul individual
De ani de zile, media, şi publicul în trena ei, celebrează premiile personale ale lui Neagu. De ani de zile, naţionala îşi decontează succesele sau eşecurile pe braţul ei. În lipsa istorică a unui aur al naţionalei (primul şi ultimul datează de când Ceauşescu nu ajunsese la putere), am inventat handbalul individual. Neagu profită de această situaţie dar în acelaşi timp dă semne că înţelege capcana. Cum va ieşi din ea? Cum vom ieşi din ea? Interviul oferit Gazetei e revelator despre labirintul în care rătăcim ea, noi şi ei. Ei fiind cei care gestionează CSM şi care nu sunt trataţi blând. Neagu, în ciuda tratamentului de lux al Primăriei Capitalei, ştie să spună adevărul. De aici poate e sfârşitul unui soi de „alba-neagra” managerial pe care golgeterul Ligii Campionilor îl expune cu o cruzime sanitară.

Nu trageţi în plătitori!
Întâi rezolvă scurt chestiunea victoriei cu Rostov în finala mică a Ligii, după înfrângerea dezarmantă cu Gyor. „Trebuie să fim realişti şi să vedem că Rostovul a fost o echipă dezamăgită şi lipsită de energie”. Luciditate. Fără scuze. Chiar şi atunci când vorbeşte despre duritatea jucătoarelor de la Gyor, tolerată de arbitri. Ăsta e handbalul. Cristina acceptă. Nu acceptă, în schimb, ce spun „unii şi alţii. Sunt mulţi care stau în canapea, mănâncă seminţe şi ne înjură pe noi care ne rupem picioarele!”. Aici, cea mai bună handbalistă a lumii derapează. Ăia dispreţuiţi, care stau în canapea (deşi pariez că mulţi au trăit meciul în picioare, murind şi înviind la fiecare fază), sunt contribuabili. Şi nu vreau să o luăm de la capăt, dar CSM este o instituţie publică! Ştiu că în România oamenii sunt buni doar de plată, după care ducă-se!, dar Neagu este utilată pentru a pricepe totuşi fractura. Nu îi poţi lua peste picior pe cei care cotizează, cu sau fără voie, pentru tine! Sau poţi, dar mai apoi nu trebuie să te miri. Oamenii sunt plini de păcate. Dar fără ei, pe ce planetă pustie ar trăi iubitele noastre vedete!

Capitalei cât mai multe Ligi!
Sau poate că Neagu dădea în unii ca să priceapă alţii. Adică şefii de la CSM. „O echipă nu se clădeşte în câteva luni, într-un an în care schimbi antrenorii, pleacă 5 jucătoare, vin altele. (…) Nu ştiu câtă lume înţelege asta, dar sistemul, infrastructura sunt extrem de importante. Uitaţi-vă la Gyor, acelaşi antrenor de 6 ani, un antrenor care a creat un sistem! (…) Şi normal că lucrurile merg. Noi schimbăm mult şi în echipă, şi pe bancă”. Bingo! Cerurile se deschid! Şi poate şi minţile unora.

Depășirea producției la hectar
Da, Cristina, aşa e! E o lipsă de noimă! Totul se face de-a valma, în căutarea succesului rapid. La noi rezistă reflexele nocive – cincinalul în 4 ani, depăşirea producţiei la hectar. CSM e într-o goană aproape patologică pentru strălucire. Pentru luat ochii (răutăcioşii zic: ca să nu vezi ce se întâmplă pe dedesubt). De aceea a şi venit Cristina pe un megasalariu. Iată paradoxul: ea critică sistemul care a făcut posibilă venirea ei! Un sistem care a dat lovitura o dată, dar când vom pricepe că există o viaţă şi dincolo de „tunuri”?! O spunem noi, egal cu zero. Poate aude cineva dacă o spune Neagu. Iată miezul tuturor lucrurilor şi declaraţia cu care trebuie să doarmă noaptea la cap cei de la CSM: „Nu vreau să fim echipa care dacă azi trage lozul câştigător, poate câştiga la 15 goluri, dar mâine, la fel de bine, poate să piardă la 10 goluri”. Noapte bună şi noroc!

Pe ce limbă ne înţelegem?
Mai bagi o fisă, mai tragi o dată. Aşa e la sport. Iată un nou sezon şi ca, de obicei, la CSM se schimbă liniile. Acum vin prietenele Cristinei de la Vardar. Poate că ele vor învăţa româneşte, dacă tot vorbea, uimită, Neagu despre preponderenţa limbii engleze în comunicarea de la echipă. Să o vedem şi pe asta. Şi să vedem noul antrenor. Şi noua strategie. Şi un pic mai mult suflet. Pentru mâncătorii de seminţe, o, da, chiar şi pentru ei! Şi pentru Cristina, despre care vrem să credem că s-a săturat să tot ridice cupe mici.