Despre zei şi animale

Amicul Gigi – nu ăsta al nostru, ăla al lor – prietenul mai multor generaţii, tipul care s-a mutat de câţiva ani în cartea de istorie deşi funcţioneză cu crampoane, portarul care acum 8 ani la Cupa Mondială din Africa […]

Amicul Gigi – nu ăsta al nostru, ăla al lor – prietenul mai multor generaţii, tipul care s-a mutat de câţiva ani în cartea de istorie deşi funcţioneză cu crampoane, portarul care acum 8 ani la Cupa Mondială din Africa de Sud se apleca după o minge şi rămânea acolo, blocat de un lumbago de pensionar, personajul cu mânuşi care a revenit mai apoi de parcă făcuse o baterie de injecţii cu tinereţe, în fine, cetăţeanul despre care unii susţin că l-ar fi văzut cu o pungă de bani la intrarea unei case de pariuri, Buffon deci, cel care a învăţat să plângă atunci cînd Italia a ratat Mondialul rusesc şi pe mâna lui, Gigi l’Amoroso de el însuşi a învăţat acum să şi înjure. Şi nu oricum. Biblic. Omul mai mare decât viaţa a decis că nefericitul arbitru care a dat un penalty „discutabil” (Gazzetta dello Sport) trebuie retrogradat din categoria umană în cea animală. Motivul? Are în loc de inimă un coş de gunoi. Deci…la coşul de gunoi al istoriei fotbalului! Unde, se înţelege, el, Buffon, va rămâne alături de toate titlurile luate pe bune de Juventus. Aplauze!

Dar riscăm să ratăm esenţialul.

Buffon zice aproximativ aşa: când ai pe teren unii dintre cei mai mari jucători ai lumii nu trebuie să ai o sensibilitate aparte, trebuie să fi om, dom’le, ce dracu! Dacă nu, eşti evacuat din rândul bipezilor. Carevasăzică, trebuie să arbitrezi cu inima. Hopa! Deci nu cu regulamentul, cu inima. În spiritul jocului, care e ghidat de inimă. Ce înseamnă asta? Să nu dai un penalty care nu e 100% (ce-o fi însemnînd asta? Dar dacă e 51%?) când el poate decide o calificare între două echipe de zei. Că cine eşti tu, nene?! Un nimeni cu fluier un accesoriu care nu trebuie să se bage în tăvăleala celor mari. Pentru că dragul de Gigi şi gelatul/umflatul de Ronaldo nu sunt fotbalişti de rând. Pentru ei nu se aplică regulile simple ale arbitrajului.

Ei sunt deasupra tuturor. Nu pot fi judecaţi cu aceeaşi măsură aşa cum nu pot fi trimişi la închisoare doar pentru că au furat prin abuz în serviciu 100.000 de euro nişte politicieni, deşi îl poţi aresta pe unul care spart un bancomat pentru o sumă de 100 de ori mai mică. Iată adevărul: Buffon propune un statut special pentru vedete, cărora să nu li se aplice ad litteram Constituţia fotbalului, ci selectiv, mai cu „inimă”, aşa, ca pentru nişte oameni speciali. Astfel, fotbalistul mare cere statutul politicianului mare. E deasupra legii. E în altă ligă. Şi e, până la urmă, înspăimântător.