Heirup!

Sinceritatea este o marfă care nu poate fi cumpărată nici cu banii cheltuiţi pe Cristina Neagu

„Să aducem un pic de bucurie celor stau prin trafic”. Cam aşa a justificat Alin Petrache, într-o emisiune TV, transferul Cristinei Neagu. Genial! Deci la asta ar frisona bucureştenii în timp ce dau în gropi, se benoclează la semafoarele bălăngănindu-se haotic, cu lumini şterse sau stinse, atunci când se înghesuie ca vitele motorizate în acest oraş făcut aiurea, pe care un străin îl numea „o sumă de sate”, ori când încearcă să evite borduri bezmetice, mâncate nu de vreme, că n-apucă, ci de corupţie! La asta se gândesc când tonele de gunoaie le dansează hipnotizant prin faţa ochilor şi chiar prin ochii lor, dacă îndrăznesc să deschidă geamul.

Aşa deci se consolează când văd poliţişti orbi la toate încălcările regulilor de circulaţie ce se petrec fix sub nasul lor. Ei toţi, în momentele în care asfaltul se surpă sub ei, şi-o imaginează pe Cristina Naţională ca pe o Namagiri, zeiţa care îi şoptea formulele revoluţionare genialului matematician Ramanujan. Ce e asta, o glumă sinistră? Ce să faci: să spargi televizorul sau să spargi puşculiţa şi să pleci unde vezi cu ochii?

Nu mai bine oamenii (de bine) din conducerea Capitalei ar fi acceptat regula simplă a oricărui politician onest care spune că adevărul uşor cosmetizat e preferabil unei abureli groase? Enunţ: aducerea Cristinei Neagu e OK. Uite, e atât de simplu! E o treabă de strategie şi de marketing. Nici nu era nevoie să spună că primarul general şi şeful de la CSM îşi fac imagine prin această „captură” de soi, că înţelegeam şi singuri. Se întâmplă şi pe la alţii. Ideea e că handbalul feminin, unde suntem buni spre foarte buni, iar concurenţa e mai mică decât în destule alte sporturi, e o oportunitate, inclusiv financiară. E mult mai ieftin să creezi o „Barcelona” în spaţiul 40 metri pe 20, varianta fete.

Bugetul, care oripilează buzunarele contribuabililor, e doar o fracţie din cât ar costa o câştigătoare de Liga Campionilor la handbal băieţi, sau baschet sau altele. Ce-o fi atât de greu de spus? Fraţilor, vreţi să mai scoatem şi noi capul cu sportul? Uite, atâta costă. Nu vreţi, foarte bine! Ducem banii în altă parte. Vă spunem cinic: la preţurile practicate plombăm vreo trei străzi şi reparăm două stopuri. Alegeţi! Handbalul ăsta n-o fi o mare disciplină a lumii, dar are o doză importantă de imprevizibil, naşte emoţie şi personaje de povestit. Merită banii voştri, dragi bucureşteni? Hai să discutăm. Cu condiţia minimei sincerităţi. Numai că ea, spre deosebire de vedete, nu e de cumpărat. Vine gratuit, la pachet cu respectul pentru sponsorii tăi din trafic.