Sfârşitul lunii de miere

N-a ieşit nimic. Nici joc, nici rezultat. Daum a încercat un blitzkrieg, însă pifanii au rămas în tranşee

Zic să nu ne păcălim. Obiectivul e deja serios ciobit. Naţionala arată rău, un altfel de rău decât cel dinainte, dar tot nu-i bine. Unii vor zice că o clădire în construcţie se aseamănă până la confuzie cu una în ruină, dar asta nu ne încălzeşte. Ce-i pierdut e bun pierdut.

Daum a ratat startul. Asta nu pune în discuţie fundamentele muncii lui. Impresia e însă că s-a angajat la un fel de echilibristică la care nici Philippe Petit, omul care a mers între Turnurile Gemene, nu s-ar fi încumetat. Prea mult, prea repede.

Selecţionerul a părut uşor pierdut la final, poate a înţeles că nu poate face ceea ce afirma despre el Marcel Răducanu, adică bici din produsul naţional brut şi să mai şi plesnească. Sistemul lui a arătat nedigerat de echipă, cu oameni neadecvaţi pe posturi. L-au salvat parţial angajamentul şi insistenţa care, spre final, au împins mingea către poarta adversă.

Metehnele noastre clasice au scufundat mai apoi reuşita anevoioasă şi penalty-ul cadou de la Cel de Sus. Trebuia să omorâm meschin meciul imediat după golul lui Popa. Neplăcuţi de obicei, am ratat să fim urâţi fix atunci când trebuia.

Ambiţia asta a lui Daum de a (re)face lumea în mai puţin de 7 zile cere o explicaţie. Omul e prizonierul unui război româno-român. Trebuie să livreze repede pentru că e arma letală a actualei conduceri a FRF, destinul mandatului lui Burleanu ar ţine de succesul sau eşecul lui. Ceea ce ne duce cu gândul la tăiatul panglicii repede, în scop electoral, la autostrada care mai apoi s-a surpat.

Într-un fel sau altul reuşim să ne torpilăm interesul comun, dacă mai există aşa ceva. Trăim mereu în criză, sub presiune, iar apoi ne întrebăm de ce naiba nu ne iese. Schizofrenie în formă continuată.
Acestea fiind spuse, Daum e responsabil de alegerile lui, indiferent de alegerile la şefia federaţiei. Nu ajunge să spună că mai avem 9 finale de jucat, e ca şi cum ai zice că mai avem 4 lovituri de la 11 metri de tras după ce ai ratat una. S-ar putea ca adversarul să nu-ţi mai lase timp să revii. De fapt, de duminică nu mai stăm la mâna noastră.

Daum de acum trebuie să ştie exact ce e de făcut, dacă să continue cu diamantul fals de la mijloc sau să găsească un sistem mai aproape de ce pot feciorii să execute pe teren. Criticabil, germanul trebuie susţinut, dar luna de miere s-a terminat. Iar la noi mariajele sunt cu năbădăi, oale sparte şi haine aruncate pe geam.